Tradare sau proiect politic de succes?

PNL a ajuns iar intr-una dintre fazele critice care i-au marcat existenta postdecembrista. De data asta, partidul lui Tariceanu se afla in fata unei noi posibile sciziuni. „Platformistii” Valeriu Stoica si Theodor Stolojan au anuntat, peste tot in tara, ca intentia lor este aceea de a recupera PNL din miinile grupului condus de Tariceanu si platit de Dinu Patriciu, pentru a-l directiona spre PD. In mare masura, proiectul politic al lui Stoica si Stolojan seamana cu cel din urma cu doi ani, cind Alianta DA insemna, in primul rind, promisiunea unei viitoare fuziuni intre PNL si PD. Ulterior, toate tentativele de apropiere dintre cele doua partide, mai degraba mimate decit sincere, s-au ciocnit de o multime de obstacole. Analizind cele citeva oferte de fuziune facute atit de PD cit si (in replica) de PNL, a reiesit clar ca nici una dintre cele doua formatiuni nu era de acord sa cedeze nici un milimetru in favoarea celeilalte. In aceste conditii, ce sanse mai putea avea o contopire a celor doua partide?
Cu toate acestea, ideea fuziunii PNL-PD ramine pivotul platformei lui Stoica-Stolojan. Potrivit celor doi dizidenti liberali, cele doua partide ar trebui sa se uneasca pentru a constitui o puternica formatiune de centru-dreapta, capabila oricind sa dea o replica viguroasa partidelor de stinga, in special PSD. Candidatul la presedintie al acestei formatiuni ar fi Traian Basescu. Exact aceleasi lucruri se spuneau si in 2005, dar ele nu au avut ecou, mai ales in rindul liberalilor. Ce s-a schimbat de atunci?
Ceea ce trebuie urmarit in proiectul in care s-au angajat Stoica si Stolojan este chiar modul in care va fi dezvoltat acest proiect. Nu exista decit doua scenarii principale, in cazul in care „platformistii” ii vor invinge pe „petro-liberali”. In primul dintre ele, demersul celor doi va duce la disparitia rapida a PNL si la intarirea peste masura a PD. Daca tot mai multi liberali vor adera la platforma Stoica-Stolojan, iar noul PNL se va lasa absorbit de catre PD, atunci Stoica si Stolojan nu vor face altceva decit sa dea curs variantei preferate de majoritatea democratilor. Va rezulta un partid greu de identificat din punct de vedere ideologic, lipsit de personalitate, dar bine strins in jurul sefului statului. Va rezista politic probabil tot atita cit va rezista Basescu sau chiar mai putin. In acelasi timp, alti liberali (dar nu neaparat) vor reinventa PNL, dar va dura destul de mult pina cind electoratul va intelege ce hram poarta noua formatiune. In acest moment, sondajele arata ca alegatorii de formatie liberala tind sa se indrepte spre Stoica si Stolojan.
In cel de-al doilea caz, actiunea fostilor presedinti ai PNL poate deveni un proiect de succes, in sensul ca va intari in mod decisiv dreapta politica romaneasca. Cu o conditie: ca acest proiect politic sa fie prezentat din timp atit liberalilor (chiar inainte de „recuperarea” lor) cit si opiniei publice. Cu alte cuvinte, Stolojan si Stoica trebuie sa spuna cit mai curind ce vor, concret, prin actiunea lor. Daca este vorba, in principal, de o fuziune cu PD, in ce conditii se va produce aceasta? Cit si ce va ceda PD, cit PNL? Cum se va numi noua formatiune? Cum va arata sigla? Ce doctrina politica va reprezenta? Cum va fi condusa? Care-i va fi marele proiect politic? Pina acum, ori de cite ori s-a vorbit despre o posibila fuziune PNL-PD, disputele au aparut – cum este si normal – taman cind s-a discutat despre aspectele de mai sus.
In lipsa acestor informatii (refuzate prin formule de genul „este prea devreme pentru asa ceva”), proiectul lui Stoica-Stolojan pare doar o actiune menita a face rau liberalilor. Daca dupa doi ani de zile in care s-a tot discutat despre fuziune inca nu se poate raspunde la intrebarile de mai sus, este clar ca proiectul fuziunii este doar o utopie. Atunci, ce rost mai are sa vorbesti despre el?