M.A. şi P.A., soţ şi soţie, locuiau într-o casă de pe strada Cărămidari, în Galata, împreună cu cei doi copii ai lor, un băiat şi o fată. Casa este una obişnuită, construită în 1932, amplasată pe un teren de 1.100 mp. După moartea bătrânilor, au rămas ca moştenitori cei doi fraţi, fiecare având dreptul la jumătate din casă. Fata plecase în urma căsătoriei, aşa că în casa din Galata a rămas fratele. A.A. s-a căsătorit în 1989 cu C.G., având cu aceasta cinci copii. Bărbatul a murit în 1999, pe când soţia sa era însărcinată cu ultimul copil. C.G. a continuat să locuiască în casa din Cărămidari o vreme, până când cumnata le-a cerut să părăsească imobilul, deoarece nu au niciun drept asupra acestuia. Femeia a plecat, evitând scandalul, deşi, ca soţ supravieţuitor, ea ar fi avut dreptul la o cotă de jumătate de casa moştenită de soţul său.

Cumnata, Marinela Filipachi, i-a ascuns faptul că exista un certificat de moştenitor întocmit în 1993 care atesta dreptul de proprietate al lui I.A., soţul femeii care a plecat, asupra a jumătate din casă. În locuinţă a rămas aşadar cumnata şi familia ei. C.G. a trebuit să plece înapoi la mama sa, în Piatra Neamţ, unde mai locuiau deja sora sa şi cei trei copii ai ei. În lipsa unei locuinţe corespunzătoare şi a mijloacelor de trai, C.G. a trebuit să-şi dea copiii în plasament, vizitându-i o dată sau de două ori pe an. A mai încercat să se întoarcă în Cărămidari, dar a fost alungată.

Nepotul face o descoperire întâmplătoare

Procedura succesorală după I.A., fratele decedat al celor doi bătrâni, soţ al femeii alungate, s-a deschis abia în februarie 2014, când Filipachi s-a prezentat la notar însoţită de două vecine, Ana Chelaru şi Adina Nicoleta Giurgiu. Toate trei au declarat că I.A. nu fusese căsătorit în viaţa lui, şi nu avusese nici copii, deşi ştiau foarte bine că nu era aşa. În plus, Ana Chelaru, în vârstă acum de 66 de ani, era chiar naşa primei fetiţe a lui I.A., Ana Maria, născută în 1991. Cu cele trei declaraţii în faţă, notarul a declarat-o pe Filipachi unică moştenitoare după părinţii şi fraţii săi, casa revenindu-i în întregime. Ea nu s-a putut bucura însă prea mult de acesta. În noiembrie 2014, întâmplător, fiul mai mare al lui I.A. a intrat în posesia unei copii după certificatul de moştenitor din 1993, în care se recunoştea dreptul tatălui său la jumătate din moştenirea bunicilor. A încercat să dezbată moştenirea, ocazie cu care a aflat că mătuşa sa se declarase deja în fals singura moştenitoare. Urmarea a fost un dosar penal trimis în instanţă anul trecut, şi o acţiune civilă de declarare a nulităţii absolute a certificatului de moştenitor obţinut de Filipachi.

Au recunoscut falsul

În faţa magistraţilor, cele trei femei şi-au recunoscut faptele, fiind judecate în procedură simplificată. Filipachi a fost condamnată pentru fals în declaraţii, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual şi instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă în formă continuată, la 1 an şi 4 luni de închisoare, iar cele două vecine, la câte 6 luni de închisoare pentru mărturie mincinoasă. Cum niciuna dintre femei nu avea antecedente penale şi îşi recunoscuseră vina, instanţa a considerat că executarea pedepselor poate fi suspendată. Sentinţa a fost atacată de cele trei în faţa Curţii de Apel, care va reanaliza cazul la începutul lunii februarie.

Care este procedura succesorală corectă: iată ce spune legea!

Procedura succesorală presupune două etape. Cei interesaţi de moştenire se prezintă la Starea Civilă pentru a obţine un formular, Anexa 24, în care sunt înscrişi moştenitorii declaraţi şi bunurile rămase de pe urma defunctului. Apoi, succesiunea este dezbătută efectiv în faţa notarului, în prezenţa a doi martori. Sistemul legal se bazează pe faptul că toţi moştenitorii prezumtivi cunosc ce anume au de moştenit şi poate fi ocolit cu uşurinţă cu două declaraţii false: una la Primăria şi a doua la notar. „Notarul are în faţă Anexa 24, cu moştenitorii declaraţi şi certificatul de deces, care atestă doar că omul a murit, şi nu are unde să verifice corectitudinea datelor care i se prezintă. De aceea şi sunt solicitaţi martorii. Partea proastă este că Anexa 24 cuprinde moştenitorii declaraţi, şi subliniez cuvântul «declaraţi». Cum este şi cazul de faţă, cu doi martori mincinoşi, un moştenitor poate fi exclus de la succesiune”, a precizat Traian Irimia (FOTO), vicepreşedintele Camerei Notarilor Iaşi.

Astfel de situaţii ar putea fi evitate cu uşurinţă dacă funcţionarul Stării Civile ar verifica exactitatea declaraţiei date de cel care se prezintă pentru a cere Anexa 24, sau dacă la dezbaterea succesiunii s-ar cere şi certificatul de naştere al defunctului. „În certificatul de naştere sunt menţionate toate modificările de stare civilă ale cetăţeanului. S-ar vedea deci imediat că omul este însurat, de exemplu, şi deci mai există o persoană cu vocaţie succesorală. La completarea Anexei 24, funcţionarul ar putea să se uite şi în certificatul de naştere. Sau, legea ar putea prevedea ca în faţa notarului să se aducă şi extrasul după certificatul de naştere”, a explicat Irimia.