O instanţă din România i-a acordat daune de 50.000 de euro pentru un accident de muncă suferit în Germania

O.V.D. s-a angajat în octombrie 2018 ca muncitor necalificat la o firmă de construcţii. Două săptămâni mai târziu, se afla pe şantier, în München. În dimineaţa de 5 noiembrie, podina liftului s-a rupt, muncitorul căzând cale de un etaj. A suferit o fractură a braţului şi un traumatism al coloanei vertebrale, fiind operat de urgenţă.

După perioada petrecută în spital, a revenit în România pentru a-şi continua tratamentul. În 2020, la doar 54 de ani, s-a retras din câmpul muncii, beneficiind de o pensie de invaliditate în sumă de 266 lei, din cauza capacităţii adaptative redusă la doar 50%. La începutul lui februarie 2021, muncitorul s-a adresat instanţei, cerând tragerea la răspundere a firmei de construcţii pentru accidentul căruia îi fusese victimă.

În acţiunea adresată Tribunalului, O.V.D. a precizat că Expert IBB Construct, firma la care fusese angajat, refuzase să-l despăgubească. Mai mult, ascunsese producerea accidentului de autorităţile germane, afirmând că O.V.D. ar fi căzut de pe bicicletă. El a cerut obligarea firmei la plata unor daune morale în sumă de 450.000 lei, ca şi a unei rente viagere lunare pe durata întregii vieţi, echivalentă cu salariul pe care l-ar fi încasat ca muncitor. Ulterior, în timpul procesului, fostul muncitor şi-a mărit pretenţiile în privinţa daunelor morale la 1,5 milioane lei.

În lipsa unei poziţii a firmei reclamate, magistraţii Tribunalului s-au putut raporta doar la actele depuse de O.V.D. la dosar şi la prevederile legii. Actele medicale emise în Germania menţionau într-adevăr, drept cauză a accidentului, căderea de pe bicicletă în timpul unei plimbări. Data şi ora la care avusese loc „accidentul de bicicletă” le-a permis însă judecătorilor să aprecieze că fusese de fapt vorba de un accident de muncă. Afirmaţiile lui O.V.D. au fost de altfel confirmate în instanţă şi de un fost coleg de muncă, care a povestit circumstanţele accidentului. El însuşi fusese ulterior concediat, împreună cu fiul lui O.V.D., pentru ca accidentul să fie muşamalizat mai uşor.

Magistraţii au concluzionat că O.V.D. fusese victima unui accident de muncă pentru care era responsabil angajatorul. Era deci îndreptăţit să primească daune morale. „Nu este de neglijat nici atitudinea pârâtei ulterior producerii evenimentului, respectiv împrejurarea că aceasta nu a acordat niciun fel de sprijin moral sau material reclamantului, în condiţiile în care culpa pentru producerea acestui accident îi aparţine”, au justificat magistraţii decizia de a-i acorda despăgubiri în valoare de 250.000 lei.

Judecătorii au respins însă solicitarea lui O.V.D. privind acordarea unei rente viagere. Articolul de lege menţionat în actele de pensionare făcea referire la pierderea capacităţii de muncă „din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca”. Nu era stabilită astfel legătura clară între accidentul suferit şi invaliditatea dobândită de O.V.D. Acest capăt de cerere a fost respins. Fostul muncitor se mai poate adresa instanţei superioare, în apel, sentinţa Tribunalului nefiind definitivă.