Dezbaterea a avut în vedere măsurile luate de către Guvern prin ordonanţa 114 prin care taxează băncile în funcţie de procentul dobânzii perceput la împrumuturi. Invitaţii la această întâlnire, care a avut loc joi, pe data de 9 mai, la Camera de Comerţ Iaşi, au ajuns la concluzia că de fapt băncile „nu sunt atât de lacome”, iar dobânzile percepute de bănci sunt o reacţie „organică”, generată de „cerere şi ofertă”. Practic, în momentul în care banca dispune de lichidităţi, adică volumul de depozite bancare depăşeşte volumul de credite bancare, atunci, în mod natural, creditele bancare sunt acordate cu o dobândă mai mică şi invers. Directorul executiv SOREC – Societatea Română de Economie, Cristian Păun, a expus, la începutul întâlnirii, faptul că profitul băncilor este cu mult mai mic decât se crede, fiind de aproximativ 10% din suma investită, iar alte sectoare ar putea fi catalogate drept „lacome”, cu profituri şi 40-50% în cazul domeniului IT sau chiar de 80%, cum este cazul domeniilor de entertaining. Mai mult, Cristian Păun a explicat că dobânzile mari la credite sunt generate chiar de către Stat, acesta fiind principalul „client” al băncilor în ceea ce priveşte creditele bancare, iar o măsură de supra taxare a performanţei nu face decât care dezvoltarea României să fie încetinită şi mai mult.

Taxa pentru lăcomie taxează băncile, însă lacom este Statul

Dincolo de discuţiile legate de modalitatea în care funcţionează sistemul bancar în general, la întâlnirea de joi s-a vorbit despre „populismul” acestei legi. Gheorghe -Ilie Fârte, conferenţiar la Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a explicat faptul că denumirea de „Taxă pe lăcomie” nu încearcă decât să pună o etichetă unei anumite categorii, iar în acest caz sistemului bancar, pentru a crea un anumit efect în societate. Prin urmare, prin identificarea unui „păcat” sau defect, condamnat în general de societate, s-a dorit de fapt obţinerea sprijinului societăţii în adoptarea acestei legi. Practic, Statul a mascat nevoia introducerii unei legi din cauza lipsei de fonduri aşezându-se pe un pedistal şi afirmând că de fapt nu face decât să taxeze o tendinţă nesănătoasă. Invitaţii la această întâlnire au corelat taxa cu cea din Polonia şi Ungaria, însă guvernele acestor state au afirmat în mod onest că această taxă a fost introdusă din necesitate, pentru a acoperi nişte goluri la Buget.  De asemenea, invitaţii au explicat, pe rând, cum de fapt mereu a existat o „cârdăşie” între Stat şi bănci, iar acesta este cazul tuturor statelor, iar băncile nu vor fi afectate niciodată, Statul fiind mereu acolo pentru a le susţine, însă, în funcţie de măsurile adoptate de către un Guvern, efectele sunt resimţite mai mult sau mai puţin de către populaţie. Practic, taxa pe lăcomie afectează tot populaţia.

Lupta pentru bani ieftini

O altă discuţie a vizat dimensiunea politică a acestei legi. Astfel, Bogdan Călinescu, director executiv al Institut de Recherches Économiques et Fiscales, a explicat că decizia nu este decât o încercare de „cucerire” a BNR şi prin asta de a „obţine bani ieftini”. Practic, Statul a încercat să oblige BNR să tipărească mai mulţi bani, însă BNR nu s-a conformat, oprind în acest fel inflaţia, dar refuzând să ofere soluţii comode Statului în încercarea de a obţine lichidităţi. La întâlnirea de joi au participat Bogdan Călinescu, director executiv al Institut de Recherches Économiques et Fiscales, Cristian Păun, director executiv Societatea Română de Economie, Vlad Topan, preşedinte Institutul Mises România, Gheorghe -Ilie Fârte, conferenţiar la Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor, UAIC Iaşi, Flavius Rovinaru, conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor,  „Babeş-Bolyai” Cluj, Gabriel Mursa, preşedinte Institutul Hayek România, Tudor Smirna, director Institutul Mises Romania, dar şi antreprenorii Ciprian Bostan, Romeo Vatră şi lectorul universitar Cristinel Trandafir de la Facultatea de Ştiinţe Sociale Craiova.