anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 07.08.2020

VIDEO: Medic ieșean, în lupta inegală cu COVID, peste Prut: ”Acest virus O-MOA-RĂ!”

GALERIE
Georgiana Mateid
  • Georgiana Mateid
- +

Georgiana Matei are 33 de ani, şi doar trei de specializare în medicină de urgenţă. Medicului de la UPU a Spitalului „Sfântul Spiridon“ nu i-au trebuit însă mai mulţi, pentru a-şi duce la îndeplinire cu brio misiunea faţă de colegii şi semenii săi de peste Prut. A învăţat să salveze vieţi la Iaşi, şi a făcut-o într-un mod exemplar şi la Chişinău. Chiar dacă, spune ea, rănile lăsate acolo vor rămâne pentru mult timp. Şi o dor, încă. „Erau spitale întregi cu medici, cu asistenţi, cu de-ai noştri internaţi. Erau oamenii care alergau să prindă un aparat ca să îl pună la gură. Ca să poată respira. Trebuie să vadă toată lumea ce înseamnă Terapia Intensivă COVID, ca să înţeleagă faptul că acest virus O-MOA-RĂ! Poate atunci vor înţelege unii de ce trebuie să ne protejăm!“, ne transmite Georgiana Mate

Îşi deapănă zilele de izolare, cele 14, ca un soldat. Şi faţă de ai ei, dar şi faţă de colegii de la Spitalul „Sf. Spiridon“. Pentru cei care fac meserii „dure“, dependenţa de adrenalină e o problemă când stau pe „tuşă“. S-a întors în ţară de câteva zile, dar amintirile de dincolo de Prut încă mai sunt vii. Şi o dor, „A fost cea mai grea misiune din viaţa mea de medic de până acum, şi cred că va fi şi de acum încolo un timp. A fost cea mai dificilă situaţie când mi-am văzut colegii, medici şi asistenţi, pe două etaje, la Terapie Intensivă, în stare gravă. Spitale întregi cu cadre medicale infectate erau acolo“, spune Georgiana. Dacă a mai fost într-o misiune înainte? Vocea Georgianei zâmbeşte uşor. „Summit-ul de la Sibiu de anul trecut... Dar nu se compară ca încărcătură emoţională. Sub nicio formă“, spune ea.

„Somnul? Pe genunchi!“

Medicul a uitat de fastul rămasului bun de la Iaşi imediat ce a ajuns la Chişinău. Aici, a trebuit să schimbe freamătul Unităţii de Primire Urgenţe pe liniştea de capelă, dar şi agitaţia mută de la Terapie Intensivă. Şi nu a fost uşor. Pentru că nu se lovise până atunci de ravagiile virusului. Nu avea experienţa unui spital de primă linie COVID, decât de spaima care există în orice unitate medicală acum, cum că virusul poate apărea oricând pe uşă, pe o targă. Dar până la Chişinău nu a fost să se ia la „trântă“ cu „el“. Reveneam din patru în patru ore, până se făceau 12. Somnul? Pe genunchi! Erau cazaţi cu toţii în nişte cămine studenţeşti. Se gospodăreau fiecare în garsoniera primită, cu de toate, şi bucătărie chiar, dacă aveau timp. Ceasul mereu suna dimineaţa, când soarele abia dacă avea chef să le zâmbească de după fereastră. „La 7,15 venea microbuzul nostru de la SMURD Iaşi să ne ia. La 7,50 eram în faţa Terapiei Intensive, unde trebuia să ne echipăm. Alte 15 minute , până îţi pui combinezonul, masca, manăşile. Colegii din garda de noapte prezetau cazurile. La Terapie Intensivă, multe... 45 de paturi, erau toate ocupate la Institutul de Medicină Urgenţe din Chişinău, dar înainte să vină ai noştri au fost toate cele 60 pline cu pacienţi. Era prezentat fiecare pacient în parte. Trebuia să facem vizita, după care să facem o schemă cu ce trebuie să facem cu fiecare pacient în parte, astfel încât să avem un progres, să vedem că respiră“, spune Georgiana.

Dacă pacientul trebuia detubat, scos de la aparate, trebuia încurajat, mobilizat, masat. Ca un copil. După schema scrisă conştiincios pe tablă, urmau patru ore de foc, alergând de la un pat la altul. „După patru ore făceam schimbul. Veneau alţi colegi ai noştri care intrau în tură. Noi reveneam după alte patru ore. Şi tot aşa, până se făceau 12. Somnul? Pe genunchi“, spune medicul.

Minunea pentru nea Ion din Tiraspol, la 89 de ani

Dintre cei 45 pe care i-a găsit la Terapie Intensivă, pe patru i-a pierdut. Niciunul dintre ai ei, dintre medici sau asistenţi, dar au fost oameni tineri. Au fost însă care s-au ridicat de pe patul de spital şi au plecat acasă. Şi sunt mulţi. Poate, până la Chişinău, eiorgiana nu credea în minuni. De la Chişinău încoace, medicul începe să creadă. „Au fost cazuri, oameni pe care i-am recuperat miraculos, după trei săptămâni de terapie intensivă, trei săptămâni de respiraţie artificială. Au fost şi miracole“, povesteşte Georgiana. Unul dintre ei, poate era şi străbunic, mai spune medicul. Aproape o lună dependent de aparat şi, dintr-odată, cu tot dosarul bolilor în braţe, se cerea acasă. „Nea Ioan, nu mai ştiu cum. Avea 89 de ani, parcă din Tiraspol. El a fost cel mai vârstnic pacient pe care l-am avut în două săptămâni. Domnul Ion a reuşit să se recupereze după trei săptămâni de intubaţie continuă, cu ventilaţie mecanică. Aşa am apucat să vorbim în fiecare dimineaţă, fără aparate. Era plin de viaţă şi vroia acasă. De dor...“, povesteşte medicul Georgiana Matei

Iar nea Ion al Georgianei avea de toate până la COVID. Avea boală de plămâni, bronşită cronică acutizată, insuficienţă cardiacă, diabet zaharat, boală renală cronică. Dar nea Ion din Tiraspol a fost o minune. Şi au mai fost ca el, care au dovedit virusul. Georgiana Matei spune că, atunci când au ajuns la Chişinău, la Terapie Intensivă, pe două etaje, erau câte doi medici, şi atât. Restul erau infectaţi. „Asistentele erau aduse de la alte secţii unde nu erau bolnavi internaţi, dar nu făceau faţă la ATI pentru că nu aveau experienţă/ Noi, cu echipa, am fost şi ni s-a spus , o gură de aer pentru ei“, mai spune Georgiana Matei.

La Cahul mai era un singur medic teafăr

În Chişinău, sunt trei spitale COVID. Unul unde a fost Georgiana Matei şi alţii de la UPU Spiridon Iaşi, apoi Spitalul Republican şi Spitalul Municipal. Despre cele raionale Georgiana spune că nu mai aveau nici medici nici asistenţi. Toţi au căzut în faţa COVID 19. „Ei chiar nu au avut echipament. Noi am mai avut, pentru că primisem pentru EBOLA, şi erau în magazie. Dar la ei… Ce să faci cu un halat de medic în faţa COVIDului?“, spune Georgiana. Medicul îşi aduce aminte şi acum de cel mai emoţionant moment dintre pereţii secţiei de Terapie Intensivă. „Era o asistentă medical de la Spitalul din Cahul. Acolo nu mai era decât un singur medic în picioare. Restul, toţi infectaţi. Asistenta a venit bine, dar a trebuit la un moment dat să o intubăm. I-am spus că am venit să ajutăm şi că, acum, spitalul ei a fost preluat de noi. A început să plângă cu lacrimi. A spus «Mulţumesc» plângând. Şi mie mi-au dat lacrimile atunci“, povesteşte Georgiana.

Medciul ieşean are o lacrimă pentru toţi cei patru pacienţi pe care i-a pierdut în cele două săptămâni, pentru că „orice viaţă pe care nu reuşeşti să o salvezi este ca un cuţit în inimă pentru un urgentist“. Privind în urmă, Georgiana Matei e mândră de ea. „Am vindecat mulţi, şi pe mulţi i-am readus la viaţă şi pe drumul cel bun“, spune medicul. În schimb, după ce a văzut acolo, urgentista de la UPU Spiridon pune mâna pe semnalul de alarmă: „Toată lumea, toţi, că sunt profesori, muncitori, medici, vânzători, şomeri, bolnavi de ceva sau nu, trebuie să meargă să vadă cu ochii lor o Terapie Intensivă COVID. Atunci când îţi ai ochii pironiţi pe pieptul celui din faţa ta şi te rogi să se ridice şi să coboare. Trebuie să vadă, ca să înţeleagă cum omoară acest virus, şi atunci poate vor şti să se apere şi să îi apere şi pe ceilalţi“, spune Georgiana. Ea este medic şi erou pe lângă alte 41 de cadre medicale din România care au participat la misiunea de ajutorare a sistemului medical din Republica Moldova.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Dar la Primărie când se ajunge?

Ionuț BENEA

Dar la Primărie când se ajunge?

Arestarea lui Cristin Zămosteanu este doar vârful unui aisberg pe care procurorii trebuie să-l arate la adevărata sa dimensiune.

Filmuletul zilei

opinii

O călătorie ratată

Alexandru CĂLINESCU

O călătorie ratată

Frumoase sunt, în schimb, ilustraţiile, cărţi poştale aflate în colecţia autorului. Altfel, încercarea lui Radu Mârza de a ne fi ghid într-o călătorie care se anunţa promiţătoare este un eşec. Am dus-o până la capăt din obligaţie profesională: mărturisesc însă că am fost tentat să cobor la prima staţie.

Inventica

Neculai SEGHEDIN

Inventica

În anul 1983 eram în Munţii Orăştiei, la Sarmisegetuza Ulpia Traiana. Am intrat în magazinul sătesc, care era „cu de toate”, unde am găsit o carte care m-a fascinat de cum am deschis-o: „Inventica” de Pierre Verone, Editura Albatros, Colecţia Lyceum. Să cumperi cărţi atunci când urci pe munte cu rucsacul în spate, recunosc, nu atestă o inteligenţă prea grozavă, ba dimpotrivă, mai ales atunci când nu eşti chiar o forţă a naturii...

Geopolitrucuri

Nicolae CREŢU

Geopolitrucuri

Aproape că nu e zi care să treacă fără vreo ştire, comentarii şi dezbateri (o vocabulă, aceasta din urmă, mai puţin compromisă decât mulţimea de „talk-show”-uri în care nu numai că nu se dezbate nimic, dar domneşte o „armonie” adormitoare, între eternii lor „abonaţi”, mereu aceiaşi şi tare temători de polemos) gata să citeze ierarhii, rating-uri pe scala cărora România (deci noi, românii) se situează foarte jos. 

pulspulspuls

Cum i-a păcălit sforarul combinator Piramidon pe tăţi din breaslă

Cum i-a păcălit sforarul combinator Piramidon pe tăţi din breaslă

Caricatura zilei

Degustare

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.