Atenţie pe ce daţi banii: escrocii au invadat mediul academic clonând reviste de prestigiu

Acesta povesteşte că şi-a dorit, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de promovare, să publice o lucrare ştiinţifică într-o revistă cu factor de impact care era din Austria, şi care figura în baza de date Thompson-Reuters, una dintre cele mai importante baze de date ştiinţifice din lume. Acolo, revista figura cu factor de impact 0.036, iar cercetătorul s-a hotărât să înceapă o colaborare cu aceştia, colaborare care avea să coste 537 de dolari, taxa publicării lucrării. „Le-am trimis articolul respectiv, mi-au cerut o taxă de publicare de 537 de dolari şi mi-au spus în felul următor: fiind trimisă la începutul lui octombrie, într-o săptămână voi primi review-urile, şi apoi mi s-a spus că a fost acceptat şi că va fi publicată în numărul 64 al revistei“, a declarat Mădălina A., de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“. Însă, la sfârşitul lui octombrie, numărul revistei nu a mai apărut: pe site-ul clonă figura doar titlul articolului ştiinţific, iar adresele de e-mail de la cei cu care a colaborat nu mai existau. Ce s-a întâmplat?

Pe Google, întâi apare clona

Cercetătorul povesteşte că a realizat materialul într-un parteneriat cu un cadru didactic al Universităţii „Al.I. Cuza“ şi că site-ul clonă al revistei este primul care apare într-o căutare pe Google. Numită Mitteilungen Klosterneuburg, revista aparţine unui institut din Austria care se ocupă cu domeniul agronomiei, cu accent pe viticultură şi oenologie.

Fără să se asemene în mod direct decât la adresă, pe site-ul respectiv apare o bază de date cu lucrări ştiinţifice din diferite domenii, însă ele nu pot fi accesate, aparent, decât pe bază de parolă şi doar de către autori. „Am plătit de pe card, am stat liniştită, am primit şi o scrisoare de acceptare ştampilată şi semnată, precum şi informaţii că va apărea la sfârşitul lui octombrie. Toate bune şi frumoase, aşteptam să mi se publice. Le-am trimis un e-mail când am văzut că lucrarea mi-a apărut doar ca titlul pe site, unde mi se cerea parolă ca să o văd integral. Am trimis un nou e-mail, pentru a cere parolă, dar şi pentru a cere explicaţii. Mi-a venit mesaj că nu mai există adresa, îmi dădea eroare de trimitere“, a adăugat Mădălina A.

Aceasta povesteşte că, până în momentul respectiv, s-au urmat toţi paşii publicării unui articol. Cercetătorul ieşean a primit confirmare la fiecare material trimis, a primit review-uri de la alţi cercetători şi hârtii scanate cu ceea ce părea să fie parafa universităţii. De fapt, singurul lucru care a mirat-o a fost timpul scurt în care s-a făcut review-ul. „După ce mi-am dat seama ce s-a întâmplat, am descoperit că există o revistă orginală cu acelaşi nume, tot în Austria; i-am contactat şi mi-au spus că ştiu de existenţa site-ului clonă, dar că nu au ce să îi facă. Mi-au spus că nu au lucrarea mea, şi că nu pot să îi împiedice să primească alte lucrări. Problema este că nu poţi identifica care site e adevărat şi care nu, iar dacă vrei să cauţi pe Google, întâi apare clona“, a precizat cercetătoarea. Mădălina A. spune că a depus deja o plângere la Poliţie, în Iaşi, unde însă i s-a spus că sunt şanse mici că mai primească înapoi banii pe care i-a dat pentru publicare. „Măcar de-ar fi elemente unice de identificare, să îţi poţi da seama că ar fi fals, dar, nu, ambele par de sine stătătoare“, a conchis aceasta. Conform informaţiilor care apar pe site, articolele trimise de către alţi cercetători care au fost înşelaţi sunt păstrate pentru a crea baza de date repsectivă, însă figurează doar titlurile, nu şi conţinutul fiecărui material.

Părerile cercetătorilor ieşeni sunt împărţite

Diferitele persoane din mediul academic ieşean, consultate de către „Ziarul de Iaşi“, care au publicat mai multe lucrări în reviste internaţionale cotate ISI, s-au împărţit în două tabere. Pe de o parte, sunt cei care au mai auzit de astfel de cazuri, de cealaltă parte, sunt cercetători care se declară indignaţi de faptul că astfel de incidente au ajuns să se întâmple şi în componenta publicării lucrărilor ştiinţifice a cercetării. Prof. dr. Costel Samuil, prodecan al Facultăţii de Agricultură de la USAMV, spune că au mai existat semnale de apariţie unor astfel de site-uri clonă şi că, în echipa sa, există persoane care le verifică în prealabil. „Avem pe cineva care se pricepe şi suntem îndrumaţi să nu folosim acele baze de date. Au mai fost cazuri cu vreo cinci-şase site-uri clonate, site-uri ale unor reviste tari, dar am fost avertizaţi să nu le folosim. Din păcate, a devenit şi aceasta o afacere, iar dacă nu eşti foarte atent poţi să o păţeşti“, a precizat prof.dr. Costel Samuil.

De cealaltă parte, prof.dr. Mircea Nicoară, decan al Facultăţii de Biologie de la UAIC, şi prof.dr. Dan Zaharia, decan al Facultăţii de Bioinginerie Medicală de la Universitatea de Medicină „Grigore T. Popa“, au precizat că nu au mai întâlnit niciodată un astfel de caz şi că nu îşi închipuie cum se pot întâmpla astfel de escrocherii în mediul academic. „Sunt nişte proceduri care se urmează, sunt nume de persoane, e un redactor-şef care răspunde, porţi o corespondenţă, îţi poţi da seama. E chiar surprinzător fenomenul, dar dacă şi în acest domeniu s-a ajuns cu site-uri clone… Aşa mai apar prin spamuri tot felul de variante, dar dacă te uiţi bine la ele vezi că ajungi academician din două focuri“, a declarat la rândul său prof.dr. Corneliu Iaţu, decanul Facultăţii de Geografie şi Geologie de la UAIC. Pentru a se păzi de astfel de cazuri, prof. dr. ing. Corneliu Lazăr, decanul Facultăţii de Automatică şi Calculatoare de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, îi îndeamnă pe colegii săi să nu publice articole în reviste care cer orice fel de taxă de publicare. „Nu încurajăm şi nici nu sprijinim financiar participarea colegilor la astfel de reviste. Ne păzim să publicăm în ele, pentru că revistele mari din domeniile noastre, automatică şi calculatoare, nu cer bani pentru a publica articole“, a conchis acesta.