Atracţii #2

Astăzi ne ocupăm de reflexe ale atracţiei pe care, pentru înviorarea discursului, o exercită frazeologia şi cuvântul bine ales. Ne-am oprit, mai întâi, la enunţuri a căror turnură ocazională ne poate aminti zicala privitoare la potriveala nucii în perete. Începem cu un soi de addenda – corrigenda.

* Sinonimie. O cititoare ne atrage atenţia că, pe lângă „a lua la puricat” şi „a lua la descusut”, la care, într-o anumită situaţie de comunicare, ne-am referit în articolul de săptămâna trecută, alte expresii figurate ale acţiunii dedicate şi meticuloase sunt şi „a căuta din fir în păr” sau „a lua (pe cineva) la bani mărunţi”; adevărat, numai că ultima nu… ţine, dacă tema este relaţia D. Drag. – vinderea drepturilor de televizare – DNA. Căci, parafrazându-l pe Caragiale, auzi dumneata, Nea Mitică şi… mărunţiş!

* Basmaua curată. În urma discuţiilor de la guvern din ziua de 23 ianuarie, a.c., asupra responsabilităţilor privind tragedia aviatică din Apuseni, o reporteriţă de la B1, în transmisie live, se arăta revoltată, pe drept cuvânt, de faptul că demnitarul de la interne de atunci era absolvit de vină. Numai că apelul la imagine a cam dat-o de sminteală: „ministrul Stroe a ieşit cu basma curată”. Se vede că indignarea nu face doar versuri („Facit indignatio versum” susţinea Juvenal), ci, prin adaosul unei prepoziţii, poate da iluzia de împrospătare a reprezentării: oare de ce a trebuit să se şteargă X şi cum de nu i s-a murdărit basmaua?

* Apa sâmbetei. Inundaţiile activează, constant, o expresie figurată a zădărniciei, trimiţând la o apă curgătoare imaginară. Surpriza a fost să o găsim şi în texte de la care te-ai aştepta la scorţoşenie tehnică. De exemplu, în „Sinteza presei locale” pentru perioada 1-12 iulie 2010, publicată de Administraţia Naţională „Apele Române”, un titlu sarcastic, premergător constatării că investiţiile pentru lucrări de prevenire a inundaţiilor sunt bani pierduţi, suna astfel: „Tradiţie: inundaţi cu apa sâmbetei”. Admirăm îndrăzneala şi ineditul figurii de stil, prin comparaţie cu formulări tradiţionale din mass-media acestui aprilie: „inundaţiile au dus pe apa sâmbetei bunuri şi animale”; „bani aruncaţi pe apa ~”; „speranţe duse pe apa ~” etc. Metafora însă pare s-o fi ocolit pe o reporteriţă, care, dintr-o zonă calamitată, relata că „lucrurile oamenilor au fost luate de apa sâmbetei”, ea însăşi, prevăzută cu cizme de cauciuc, aflându-se în mediu acvatic, eventual chiar în cel incriminat (22.04; n-am reţinut din ce canal).

În sfârşit, mare lucru e şi cuvântul la locul lui…

* Colegialitate. La una din emisiunile recente din ciclul „Televiziunea, dragostea mea”, de la tvr 2, Alexandra Velniciuc face o glumiţă cam anostă: un cavaler, deşi posesor a trei armuri, a trei castele şi al unei iubite focoase, este nefericit; la întrebarea „Cum se poate aşa ceva?”, prin răspuns (aşa ceva se poate fiindcă a aflat şi soţia d-sale) este satisfăcută curiozitatea unui alt cavaler, „coleg de armură” cu vorbitorul! Sunt curente sintagmele „colegi de şcoală” (cu specialităţile „~ de liceu”, „~ de facultate”), ca şi altele, numeroase, în care relaţia se stabileşte cu substantivele clasă, an, echipă, cameră, serviciu, bancă (formulă actualizată prin referirea la aceea pentru depunerea banilor). În ultimul timp, s-au ivit şi „coleg de alianţă”, „~ de platou” sau „~ de celulă” (situaţie în care au fost, după declaraţii publice, Mazăre şi Ruşanu). Cea mai şocantă utilizare a termenului în discuţie ni s-a părut una semnalată mai demult de Al. Călinescu, comentând inscripţionarea de pe burtiera de la un interviu tv: „coleg de canal” (un martor ocular dădea informaţii despre un… coleg, asfixiat în spaţiul subteran al instalaţiilor de colectare a reziduurilor din zona Gării de Nord, din Bucureşti).

Oricum, în toate cazurile respective găsim ideea de apartenenţă, de cuprindere în ceva, amintind esenţialul sensului de bază al lat. collegium. O oarecare libertate de optică, sugerând doar ideea de „asociere”, transpare din eticheta „colegi de cântec” (de ex., „Romina N. & Laura O.”). Însă, de aici şi până la ideea de colegialitate pe seama unui bun de uz propriu (armura!) distanţa ni se pare enormă. Dacă, în materie de obiecte de protecţie a corpului, ar fi să venim spre epoci mai dincoace şi spre zone mai aproape de trupul omului, ce aţi zice de „colegi de caftan”, „colegi de suman”. „colegi de palton”, „colegi de cămaşă”, „colegi de…”. Dar să ne oprim aici. Deoarece, de fapt, nu ştim la ce s-o fi putut gândi prezentatoarea glumei, o fiinţă vioaie şi mare meşteră în ocheade cu subînţelesuri. Iar privaţiunile vieţii oamenilor de arme pot fi numeroase…

* Circa şi ceva. Poliţist, pe fondul capturii reprezentând o stivă de peturi cu bere (Romtv, 19.04): „A fost confiscată o cantitate de aproximativ 305 litri de bere!”.

* Un românofon de altă etnie poate fi atras de tipare lingvistice pentru noi şocante. La Harghita-Băi, lângă un hotel, relatare de la faţa locului: „Aici s-a fătat o ursoaică doi pui”. Zgândărită, „ursoaica a băgat nasu afară din bârlog” (Ant1, 15.03).