Avem economie de piaţă

* Este toamnă, sezonul cămărilor pline şi al murăturilor pentru la iarnă, aşadar ar fi normal ca în pieţele patriei să fie înghesuială (ca la o inaugurare de supermarket, când se îmbulzesc românii să dea pe tigăi toţi banii de mâncare), iar clienţii să se strecoare cu grijă printre tarabe, ca să nu se răstoarne peste ei stivele de fructe şi legume proaspete, sugerând vitamine, sănătate, prosperitate şi putere de muncă. Aşa o fi? Am efectuat un scurt raid printr-o piaţă românească:

* Primul vânzător dezlega integrame în spatele unei tarabe pe care se întindeau scaieţi, foi de brusture, castane, frunze de viţă şi un ceas. Întrebat despre marfă, omul ne-a răspuns că el, de fapt, stă în piaţă doar aşa, să nu meargă acasă, unde îl aşteaptă o nevastă grasă şi cicălitoare. Dacă va reuşi să-şi vândă ceasul, cu atât mai bine, va avea şi de-o bere.

* Al doilea vânzător stătea întors cu spatele, fiind preocupat să scrie pe o foaie tip cerere. A explicat că scrie o reclamaţie la Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, fiindcă de când a venit în piaţă a fost jignit. Mai exact, el având doar un metru şi jumătate înălţime, a fost întrebat de câteva ori dacă e mic producător şi dacă are acte în regulă.

* Al treilea precupeţ vindea vin roşu la pet, lângă taraba celui de-al patrulea, care vindea vin alb la pet (tot cu litrul şi paharul). Ambii păreau foarte bucuroşi că încă de la prima oră au avut vânzare, la modul că fiecare i-a vândut celuilalt vreo două duzini de pahare, ca să le consume pe loc. Pe fondul consumului, eu au început să încurce socoteala banilor, aşa că au decis să facă barter până la închidere.

* Al cincilea vânzător îşi mângâia din priviri taraba plină de fructe şi legume, ca un curcubeu de culori; din când în când trăgea cu ochiul la o factură de supermarket şi din nou la produse, pe care lipise etichete frumos scrise de mână: "Avocado de Dăbuleni", "Kiwi de Tecuci", "Banane de Brăila f.f. dulci", "Mango de Vrancea" şi "Papaya de Hârlău".

* Al şaselea comerciant, un moş mic şi cu vată în urechi, avea pe tarabă grămezi de plante (rădăcinoase, tuberculi, ciuperci şi alte chestii) complet necunoscute; el ne-a spus că "cine ştie cunoaşte" şi că are mulţi cumpărători, care vor să gătească mâncăruri gustoase pentru rudele vârstnice şi dragi, care i-au trecut în testament. Botanistul căruia i-am arătat poza plantelor a recunoscut în ea omag, măselariţă, cucută, dediţel, mătrăgună, turta-lupului şi ciuperci cam la fel de otrăvitoare.

* Cel de-al şaptelea vânzător avea pe tarabă obiecte şi mai ciudate, despre care nimeni nu ştia ce sunt, nici măcar el, care spune că n-a făcut decât să încarce în coş ce a recoltat de pe ogor, după prima sapă. Specialiştii chemaţi la faţa locului au cerut să fie chemaţi pirotehniştii din echipa de dezamorsare; aceştia au turnat detergent peste obuze, bombe de aviaţie şi mine antitanc, pe motiv că sunt vechi, fabricate în timpul războiului.