Care tricolori?

* Tricolorii, ca nume figurat al naţionalei de fotbal, a fost recent reactivat: pregătirile pentru cupă, îndemnul chibiţului naţional "Tricolori, bateţi cocoşii" şi altele. La Paris, însă, elanul discursiv coloristic s-a cam estompat şi nu doar în funcţie de rezultate; în focul prezentării, reporterilor şi comentatorilor le ajunge operativul "ai noştri". Şi-apoi cum să evoci culori, când, în deschiderea campionatului, ne-am confruntat cu francezii, nu numai că tot "tricolori", dar şi primii care şi-au asumat această distincţie naţională: sensul "sportif français" al subst. tricolore este înregistrat în dicţionare ale limbii franceze pentru vremuri când ai noştri, în "Sportul popular", erau numiţi, grijuliu, doar "selecţionata/ reprezentativa RePeRe". Dar francezii s-au dirijat spre altă simbolistică, printr-un nume de cel mai vechi tip, totemic, "cocoşii", sau printr-unul mai degajat, după culoarea tricourilor: "albaştrii". Şi, astfel, am rămas, cumva, stăpâni pe… import (oricum, a existat şi la noi, între cele două războaie, clubul "Unirea Tricolor Bucureşti").

* Diseminare. Dintr-un fişier, extrem de bogat, al utilizării adjectivului corespunzător, extragem câteva exemple de prolificitate, de la "ezitare (sau chiar) bâlbâială tricoloră", "tuşă tricoloră" (dar şi "aut tricolor"), până la "victorie tricoloră". Fireşte, în transmiterea unor meciuri când nu jucam cu o echipă a Franţei, dar nici cu echipe ale altor numeroase ţări identificabile tot prin trei culori ale drapelului naţional (la competiţia de anul acesta de la Paris, tot "tricolore" mai sunt, de fapt, echipele altor opt ţări: Belgia, Cehia, Croaţia, Germania, Italia, Republica Irlanda, Rusia şi Slovacia: nu numai că nu ştim dacă vom ajunge în următoarele etape, dar nici dacă, ajunşi, ar urma să ne "batem" cu vreuna din acestea!).

* Nonşalanţă şi sportivitate. Dacă e între noi şi francezi, uneori numele nici nu prea contează, ca în cazul unui "scor" din 2009: "Fotbal: Franţa – România, meciul 600 pentru tricolori". Iar, în prezent, unii, având şi resursele amintite, par dispuşi să cedeze: "Vu de Roumanie. Les Tricolores sont prêts à relever le défi des Bleus" ("Courrier international"; /ffbb.com/). Din această perspectivă, date fiind interferările cromatice amintite, remarcabilă ni s-a părut eschiva unui diplomat francez de la Bucureşti; întrebat asupra pronosticului de la meciul de deschidere a ediţiei actuale a Campionatului European de fotbal masculin, acesta ar fi declarat că meciul va fi câştigat de o echipă ce are la steag culorile… roşu şi albastru! (Protv, 10.06).

* Zona liberă a discursului pe teme ale sportului nu mai surprinde în ceea ce priveşte vocabularul. De altă dată şi de acum, constatăm atracţii în privinţa culorilor: la campionatul mondial din 1998 (unde am fost şi noi!), s-a pus întrebarea "Cine a avut ideea ca tricolorii să se vopsească blonzi şi ce a prezis Hagi înaintea turneului final" (/adevarul.ro/); reflex întârziat: "Pancu s-a vopsit blond ca «tricolorii» de la Cupa Mondiala din ’98 si acum vrea la Euro: «Dacă toată lumea vrea, de ce nu şi eu?»" (/sptfm.ro/). Femininul: "«Tricolorele» au ratat semifinalele" ("FED CUP. România – Cehia, 2-3"; /evz.ro/); "Grupă dificilă pentru România la Campionatul European de handbal: «tricolorele» se vor duela cu Norvegia, Rusia şi Croaţia" (/prosport.ro/) ş.a.

* Extensii. Credeam că singularul se aplică doar la pisici: "LORY – o tricoloră deosebită" (/adoptaunsuflet.ro/, cu fotografie). Când colo, putem reveni la sentimente naţionale: pe baza unui clip ("P 3005 Bucureşti – Feldioara tras de o tricoloră intră în Braşov"; /youtube.com/), ne dăm seama că aşa-numita este o locomotivă, decorată în trei culori. O asemenea tricoloră "va tracta Trenul Unirii până la Iaşi şi va remorca la întoarcere Trenul Prietenia, care vine din Republica Moldova" (/ziaruldeiasi.ro/). Iar adjectivul ţinteşte şi culinarul: "Ruladă aperitiv tricoloră"; "~ tricoloră cu brânză" (/culoriledinfarfurie.ro/; există şi cu spanac).

* Din vorbă în vorbă, ne dăm seama că fotbalul nu reuşeşte să acapareze termenul, care, de fapt, nici nu este doar numele de avânt al naţionalei respective: în sporturi, despre orice jucător la numitul nivel se spune că "joacă" sub culorile naţionale (prezente, e drept, fie pe tricouri, fie prin cumulul tricouri + şorturi + jambiere). Dar şi spectatorii le afişează vestimentar sau prin coafură şi originale machiaje.

* Premieră: "Fanii României au loc de întâlnire în Paris! Primul Fanzone «tricolor» din istoria turneelor finale". 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza” Iaşi