Cei ce sunt acum la mare s-au cam ars, dar nu de soare

* Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne-am bucurat că, în fine, am avut un week-end ("un week-end de săptămână", după cum am auzit la cineva) măcar parţial mai însorit, în care n-am mai târâit umbrela şi n-am mai luat, preventiv, o pungă din plastic de pus pe cap, în caz de ploaie mocănească de iulie. Sperăm să ţină, să nu fie razele astea ca floarea cu care nu se face primăvară, fiindcă la ora la care scriem s-a cam dus soarele, iar norii deja se pregătesc să se stoarcă, întocmai ca nişte rufe nu prea curate…

* În sensul celor de mai sus, am dat din nou peste Neptun TV şi peste emisiunea "Beach Party", despre care am mai scris. Acum nu era simbolul "Reluare" în colţ, chiar părea în direct. Părea în direct mai ales din pricina cerului ca o cenuşă de la grătar, udată de ploaie, cer întunecat, pe care se profila o telegondolă. Părea în direct şi din cauza celor aflaţi în spatele acţiunii (acţiune, vorba vine: bătaie de câmpi, cântare la play-back şi bâţâială din fund), prea îmbrăcaţi pentru un sejur pe litoral. Am început să avem o bănuială: că, în condiţiile actuale, realizatorii de emisiuni pe plajă trebuie să plătească figuranţii din fundal, iar fondurile nu ajung să-i convingă să se şi despoaie la costum de baie.

* Cu toate astea, am văzut la un jurnal de ştiri o secvenţă cu nişte dudui topless, bronzându-se pe nisip; reporterul le întreba una, alta, cum e apa, cum e soarele etc. N-am văzut până acum reporteri care să pună întrebări vreunei doamne între două-trei vârste, ceea ce ni se pare normal, sunt şi ei bărbaţi, au şi ei slăbiciuni. Grăsiciunile sunt filmate întotdeauna, poate că aţi remarcat, de la depărtare!

* La "Focus", pe PrimaTV, am prins un material realizat la vecinii bulgari, despre valorificarea midiilor, care ajung în restaurante mai de fiţe, la preţuri avantajoase (pentru patronii acestora). Ştiţi midiile, alea, cu cochilie aproape neagră, nu prea groasă, din care, când se sparg, ies cioburi tăioase, care intră în tălpile turiştilor; ne-am amintit de un fost coleg care, prin 1988, a petrecut o săptămână pe litoral, ca student fără bani, doar cu bere (pomană de la cunoscuţi) şi midii culese de la dig, desfăcute cu briceagul şi mâncate aşa, sărate cu apa de mare. Iată, putem fi mândri: sărăcia de la noi a ajuns fiţă la bulgari! Mândri că suntem români, evident!

* Poate că ştiţi reclama la şamponul "Cap şi umeri", care elimină mătreaţa până la 100 la sută. Uau, până la 100 la sută, vă daţi seama ce tare? Sau moale? Unii au sărit în sus de bucurie, cu ecoul "100 la sută" răsunând în minte: pe ei îi întrebăm dacă 99 la sută face parte din categoria "până la 100 la sută"? Da, face! Dar 89 la sută se pune? Da, e până în 100 la sută! Şi 50 la sută merge, că e tot până la sută la sută! Merge şi unu la sută, exact la fel ca 0, fiindcă atât 1, cât şi 0 sunt până la 100 la sută! Acelaşi slogan s-ar potrivi şi la un şampon cu mătreaţă, că e tot "până la 100 la sută". De fapt, românii pot cumpăra orice şampon, fiindcă îşi permit, având cu toţii salarii şi pensii de până la un milion de euro pe lună, unii chiar până la două milioane!