”Cele mai frumoase povestiri”, de Dino Buzzati

În scrierile lui Dino Buzzati, majoritatea cu o desfăşurare nebănuită şi un final neasteptat, abundă surpriza şi invenţiile fantastice, simbolul şi alegoria, povestirea aparent simplă transformată în reprezentare a condiţiei umane. Prin istoriile lui fanteziste, prin atragerea misterului în cotidian şi prin personaje atât de stranii şi în acelaşi timp atât de veridice, Dino Buzzati reuşeşte, în fiecare povestire, ceea ce-şi propusese: „să distragă şi să emoţioneze cititorul“, să-i deturneze gândurile, să-l ademeneasca în lumea lui fermecată, pentru a-l convinge şi a-l înduioşa, pentru a-l uimi sau a-l înspăimânta.

DESPRE AUTOR

Dino Buzzati (1906‑1972), fiul unui profesor de drept international si al unei descendente din nobilimea venetiana, s‑a nascut la Belluno, in apropierea Alpilor Dolomiti. Dupa studii de drept la Milano, devine redactor la Corriere della Sera, unde va lucra pina la sfirsitul vietii. Prin cronicile si reportajele sale (in 1939 este trimisul special al ziarului in Etiopia, iar intre 1940 si 1942 il gasim corespondent de razboi in marina militara), Buzzati a fondat o noua scoala de jurnalism. Romantismul de factura germana atribuit primelor sale carti, Barnabo, omul muntilor (1933) si Secretul Padurii Batrine (1935), este inlocuit, in Desertul tatarilor (1940), cu un existentialism de perceptie abisala, „nevrotica”, a lumii inconjuratoare, unde descifrarea realitatii se realizeaza in codul semanticii kafkiene. De sorginte kafkiana sint si multe dintre textele reunite in Saizeci de povestiri (1958), volum care i‑a adus Premiul Strega. Autor de librete muzicale si numeroase piese de teatru (Un caz clinic este pusa in scena de Giorgio Strehler la Piccolo Teatro din Milano, apoi la teatrul parizian La Bruyere, in traducerea lui Camus), Buzzati imbogateste substantial peisajul literar italian al celui de‑al saptelea deceniu cu romanele Marele portret (1960) si O dragoste (1963). Proza scurta a aceluiasi deceniu e reunita, in 1966, in volumul Monstrul Colombre si alte cincizeci de povestiri. Se casatoreste, in 1966, cu Almerina Antoniazzi. Moare la 28 ianuarie 1972, in clinica La Madonnina din Milano.

De marti, 4 noiembrie 2014, la toate chioscurile de presa, numai cu Ziarul de Iasi.

Pret: 10 lei

Partener: Antibiotice