Cine este Edouard Philippe, noul premier al Franţei: el l-a criticat în trecut pe Macron

Adept al boxului – ca Manuel Valls -, el l-a însoţit pe Alain Juppé de la crearea UMP în 2002, ca director general al partidului. În 2010, el preia succesiunea de la chirachianul Antoine Rufenacht ca primar la Havre, după care este ales, în 2014, în acest oraş care a fost comunist până în 1995. ”El este foarte ataşat de Havre. Bunciul său era docher”, povesteşte unul dintre prietenii săi.. În acest oraş portuar prin care defilează portcontainere de 400 de de metri lungime, protestul faţă de Legea muncii a fost printre cele mai puternice.

După înfrângerea lui Alain Juppé în alegerile primare ale dreptei, la sfârşitul lui noiembrie, deputatul-primar şi-a ales mai degrabă oraşul decât Adunarea Naţională, în care nu a fost foarte activ. Cel care a militat în tinereţe pentru Michel Rocard – el a făcut de altfel parte din Comisia Rocard/Juppé cu privire la marele împrumut (2009) – a scris cronici despre campanie săptămânal, începând din ianuarie, în Libération.

Într-una dintre ele, el explică faptul că, atunci când Alain Juppé şi-a ”luat revanşa”, la începutul lui martie, renunţând definitiv să mai candideze la Elysée, acest lucru ”i-a dat imboldul de a fi la înălţimea sa”. În altul, intitulat ”Ambulans” (”în marş” în latină), el îl îndeamnă pe Macron să ”transgreseze”, pentru a ”constitui o majoritate de un nou tip”.

El are un profil foarte clasic: Sciences Po, rezultate la ENA care i-au permis să intre în Consiliul de Stat, dar şi câţiva ani într-un cabinet de avocatură anglo-saxon şi la Areva. Opozanta comunistă la Havre Nathalie Nail vede asemănări între el şi noul preşedinte, criticând un ”zig-zag între dreapta şi stânga”. ”Aceşti oameni se formează la Sciences po-ENA şi apoi aleg în funcţie de oportunităţi”, spune ea.

ÎNCREDEREA LUI JUPPE

”Inteligent, ager, pentru moment un pic dezechilibrat”, scrie cineva din LR, care îl consideră ”solid”, dar ”casant”. ”El este destul de modern în modul în care lucrează”, îl laudă unul dintre apropiaţii săi, care evidenţiază de asemenea ”fidelitatea” şi ”loialitatea” sa.

”Hiperactiv şi sportiv”, continuă acest prieten să completeze portretul acestui bărbat înalt. Părinţii săi, profesori – tatăl i-a decedat -, i-au dat gustul literelor. Împreună cu prietenul său Gilles Boyer, şi el juppist, el a scris două romane poliţiste. ”El nu este foarte accesibil”, strecoară un ales normand, care consideră că ”nu exprimă o căldură colosală”, dar este un om ”de calitate”.

”Ca mulţi dintre tipii strălicitori, poate că are această aroganţă”, concede un juppist. O atitudine care aminteşte de personalitatea lui Alain Juppé. La un miting în alegerile primare ale dreptei, Edouard Philippe a povestit cum a avut Juppé încredere în el pe când avea ”31 de ani”, catalogându-l ”patron bun”. Prietenii săi îi laudă umorul, felul în care-i imită pe Sarkozy şi Chirac, şi notează pasiunea lui faţă de Churchill. Ca Chirac, el umblă cu paşi mari şi îi place berea Corona.

În schimb, inamiciţia sa cu Nicolas Sarkozy este notorie. ”Ceea ce este sigur este că Edouard nu coboară privirea în faţa lui Sarkozy”, explică unul  cest germanofon, căsătorit şi cu trei copii, se defineşte drept ”mult mai liberal ca Alain Juppé” şi mărturisea în 2015 că se înţelegea ”foarte bine” cu "Bernard Cazeneuve, care are simţul statului”.

În cartea sa despre Alain Juppé – "Lapins et Merveilles" -, jurnalista Gaël Tchakaloff îl defineşte astfel: ”aroganţa, excesul de încredere în sine şi ambiţia nemăsurată”. ”Un îndrăzneţ ale cărui ambiţii îi sugrumă temeritatea”. ”Există un element al puterii care este central, şi anume capacitatea de a numi, a decide numirile”, declară primarul din Havre în ”Edouard, mon pote de droite”, un documentar realizat de Laurent Cibien.