Comentarii comentate

Uneori – rar, recunosc – răspund pe net la anumite comentarii, dar îndeobşte n-o fac – fie pentru că le văd abia a doua zi, când un răspuns nu prea şi-ar mai avea rostul, fie e vorba de comentarii mult prea autosuficiente, eufemistic spus. În cele ce urmează, m-am gândit însă să comentez la rându-mi câteva din comentariile la articolele mele de anul acesta.

Marţi, 12 ianuarie, un anume Tom s-a enervat pe un comentariu prealabil pozitiv la „Urme româneşti” după cum urmează: «In ce consta "documentarea", ca nu pricep? Privitul la tv si rasfoitul unor gazete "obosite"? Cît despre taxi, Lodgy NU este o masina româneasca decât cu numele (de Dacia), ea fiind fabricata in Maroc. Prin urmare, documentare grandioasa, dar lipsa. Pîna si ilustratia e pe-alaturi…»Oare de ce am impresia că cititorul Tom, „prinzându”-mă el cu Lodgy-ul marocan în sacul românesc, a uitat titlul exact – „URME româneşti”, iar câtă vreme o maşină se cheamă „DACIA Indiferent Cum”, poate să fie fabricată şi pe Marte, că tot va fi o urmă românească!

La articolul „Zile cu mama IV”, singurul comentariu (dar postat de 4 ori!) a fost cel semnat de maximilian, care continuămini-carnavalul comentariilor aproape fără legătură cu articolul în cauză, ci doar cu Germania actuală (inclusiv din cauza numelui meu, bănuiesc) deschis de marian la textul meu precedent («auzi nene, fugi de aici cu germania matale, ca a devenit cocina europei»): «bun venit in kalifatul almunia! pacat! germania devenit o tara musulmana de evitat! esti agresat oriunde se afla musulmani, prin orasele germane..doar pe la tara sa poti sta oarecum, linistit! daca ai treaba la oras, recomandabil este sa stii pasaje din kouran si ceva araba, alfel o incasezi masiv! ,,politia" nu intervine, fiind lipsita de instructiuni, in acest sens…» Trecând peste exagerările în stil Pegida şi AfD (Alternativa pentru Germania), care-i legătura cu articolul? Bună întrebare.

La „Zile cu mama V”, tot un singur comentariu (postat o singură dată, totuşi) a fost unul semnat chiar de… pegida: «pacat ca se islamizeaza si germania..dupa franta…o sa ramanen cu povestile, sasesti si..atat!» Ce să spun: sper doar că cititorul acesta şi-a ales oarecum ironic nickname-ul de pegida. Altfel, măcar comentariul său conţine un cârlig („poveştile săseşti”) la subiectul articolului…

La articolul „Despre slugi, nostalgici şi alte plăgi” (01.02.16), cititorul marius îşi deschide comentariul tot cu o trimitere la Germania refugiaţilor («dupa pataniile penibile cu ,,migrantii" osmanlai») ca apoi să surprindă cu o prezentare a ultimeleor două mari succese nemţeşti («iaka germania vede si ceva raze de Soare»): cel repurtat de Angelique Kerber la Melbourne şi titlul european la handbal masculin câştigat în Polonia. Legătura cu articolul? Altă întrebare bună.

În fine, la articolul „CarnaValuri” (15.02.16), florian apreciază „unele poante” ca apoi să anunţe „unele observaţii”, acestea debutând cu declaraţia că ar fi „slabe de tot cele cu: 1. hoeness (…); 2. poanta cu Kohl (…); 3. poanta cu magii de la Betleem (…); 4. citatul din kouran e o ruşine (…)” ca să-ncheie şi el în cheia de-acum banal de critică la adresa Germaniei: „dar germania a devenit islamic land, asa ca sa nu ne miram”!

În ce mă priveşte, apreciez în primul rând faptul că florian chiar a comentat articolul (şi nu s-a rezumat la a posta ceva zeflemitor la adresa Germaniei). Altfel, ştim cu toţii că atunci când vine vorba de poante politico-satirice, ele pot fi gustate de unii şi îi pot dezgusta pe alţii… Slabă de-a dreptul e doar o „poantă” la care chiar nu râde nimeni – iar eu îl pot asigura pe florian că la poantele susenumerate sala a râs cu poftă! De gustibus, dar nu numai: mai contează şi un oarecare background socio-politic şi cultural: la poanta cu Hoeness evazionistul (dincolo de faptul că o carieră de mare fotbalist nu te ridică deasupra legii decât într-o dictatură) trebuie ţinut cont că FC Bayern împarte Germania în două tabere ireconciliabile (cei care-i iubesc şi cei care-i urăsc), iar la Köln (cu echipă proprie-n Bundesliga) precis că Bayernboss-ul Hoeness n-are prea mulţi fani…; la poanta cu Helmut Schmidt şi Kohl, de pildă, trebuie ştiut că ulteriorul reunificator al Germaniei i-a urmat lui Schmidt (în 1982) în urma trădării „democraţilor liberi” (adică a liberalilor – interesant, nu?) ai lui Genscher, care Genscher („trădătorul”, cum ar veni) a şi fost vizat de miezul poantei, el declarându-se după decesul lui Schmidt un admirator al acestuia… Iar Schmidt precis nu poate fi considerat „fostul prieten al ruşilor” (cred că florian l-a confundat cu Schröder, cancelarul de după Kohl), câtă vreme guvernul său a pierdut nu doar partenerul de coaliţie (FDP-ul lui Genscher), ci şi sprijinul unei bune părţi (a celei mai de stânga, mai antiamericane…) din propriul partid din cauza angajamentului net pro-Nato al lui Schmidt!

Cât despre comentatorii ultra-critici la adresa Germaniei, i-aş invita să facă un exerciţiu: să-şi imagineze situaţia în care cei mult peste un milion de refugiaţi care au intrat anul trecut în UE (doar Germania a primit un milion!) n-ar fi fost primiţi de nicio ţară UE.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist