De ce au oltenii mai multe arene şi bănăţenii mai mulţi bani de pistă

"Guvernul dă 3 miliarde de lei pentru autostrăzi şi căi ferate în Transilvania, pentru autostrăzi în Moldova zero lei”, titra, luni dimineaţă, Ziarul Financiar. Nu-i chiar aşa. Pe ultima sută de metri, Executivul a anunţat că pune deoparte o sumă de 189.000 de lei pentru un studiu de fezabilitate la o porţiune din autostrada Iaşi – Târgu Mureş. Cine întocmeşte un studiu pentru 135 de kilometri de drum nou cu banii de-un apartament vechi de 50 metri pătraţi, naiba ştie. Dar şi mai greu de înţeles e de unde au apărut aceşti 189.000 de lei. Dimineaţă, când ZF publica articolul, banii nu existau. La prânz, au apărut. Într-un interval de câteva ore, strategia de investiţii a ministerului de Transporturi s-a schimbat radical (în ciuda sumei infime). Găsiţi vreo explicaţie? A cedat Guvernul la presiunile unor parlamentari? O revelaţie divină a ministrului de resort? S-au descoperit nişte bani în plus în contabilitate? Reacţia critică a presei? Câte puţin din fiecare? Mi-e teamă că nu vom afla niciodată resorturile intime, şi cu atât mai puţin criteriile obiective, pentru pomana pe care ne-a făcut-o Guvernul. La fel cum nu vom înţelege niciodată de ce ieşenii finanţează, prin taxe şi impozite, construcţia unei arene moderne la Târgu Jiu. Sau a unui stadion de 50.000.000 de euro la Craiova. Sau cum, într-o singură noapte, Executivul a decis să aloce din fondul de rezervă 11 milioane de euro pentru finalizarea Cluj Arena (căutaţi online raportul Corpului de Control al premierului Ponta trimis la Parchet). Sau de ce ieşenii au strâns cureaua pentru a-şi moderniza aeroportul din banii lor, plus fonduri europene, în vreme ce Bucureştiul a finanţat cu sute de milioane de lei pistele din Constanţa şi Timiş.

Nu, nu se smiorcăie nimeni, nu dă nimeni vina pe o conspiraţie împotriva Iaşului. Probabil că pe undeva există o notă de fundamentare a investiţiei de la Târgu Jiu care vorbeşte explicit despre impactul pe care stadionul din Oltenia îl va avea pe malul Prutului. Sau poate că autorităţile locale din Târgu Jiu şi-au vândut atât de bine proiectul încât guvernanţilor le-a fost imposibil să-l refuze. Sau există studii ştiinţifice irefutabile despre talentul sportiv al oltenilor şi, pe cale de consecinţă, obligativitatea statului de a le construi stadioane. Nu ne lamentăm, cerem mai multă transparenţă. Încercăm să înţelegem cum funcţionează procesul decizional în cazul investiţiilor direcţionate de la Centru.

Din acest punct de vedere, participarea Iaşului în cursa pentru capitala culturală se va dovedi un câştig. Vom afla peste câteva luni motivele concrete pentru care nu am prins finala. Ni se va pune în faţă o radiografie sau, cel puţin, ni se va sugera unde mai avem de lucrat. A fost exclusiv vina celor care au lucrat la proiect? Le vom bate obrazul, recunoscându-le curajul de a se fi implicat. Sunt politicienii locali principalii vinovaţi? Îi schimbăm, şi dacă nu, ne merităm soarta. A contat, în general, lipsa de implicare în proiect a ieşenilor? Vom încerca să ne schimbăm, şi dacă nu,… nu. Am pierdut din cauza infrastructurii proaste? Continuăm să urlăm după autostradă. Stăm prost la capitolul elite? Ne concentrăm atacul pe mediul universitar. Am avut un proiect bun, dar l-am vândut prost? Vom lucra mai mult la imagine şi vom cheltui mai mult pe „avocaţi”. Ne-a dezavantajat poziţia geografică? Ieşim în stradă până ne aude cineva sau ne consolăm cu ideea. În toate cazurile, vom şti ce paşi avem de urmat şi cum să-i calibrăm.

N-ar fi rău dacă statul ar importa modelul competiţional de desemnare a capitalei culturale ca procedură standard de alocare a resurselor în teritoriu. Chiar cu riscul de a ne trezi cu Spitalul Regional de Urgenţă mutat la Baia Mare . Amărăciunea ieşenilor, când descoperă an de an că oraşul, judeţul sau regiunea nu se regăsesc pe lista cu investiţii majore, se transformă în frustrare pentru că nu li se explică DE CE.