Dumb şi Dumber

În a doua parte a anului 2003, premierul Adrian Năstase se gândea serios la alegeri anticipate. Cabinetul pe care-l conducea era considerat infailibil şi intangibil (în pofida penalilor care-l alcătuiau şi a acuzelor de corupţie care curgeau), PSD era pe val, economia începea să-şi revină, salariile creşteau, iar oamenii încercau să uite cumpliţii ani ’90. Năstase, care se şi vedea viitorul preşedinte al României, era preocupat de un singur lucru: înţelegerea politică dintre PD şi PNL, care avea să fie cunoscută sub numele de Alianţa Dreptate şi Adevăr.

Deşi, în sondaje, scorul noii construcţii electorale se situa binişor sub cel al PSD, primul-ministru intuia că, până la alegerile parlamentare la termen, din toamna lui 2004, situaţia s-ar fi putut inversa. De aceea, forţând alegeri anticipate, profita de avantajul momentului, impunând o guvernare PSD pentru încă patru ani. Deşi calculul era corect, cel care s-a opus stratagemei a fost taman Ion Iliescu (73 de ani, atunci). Aflat la ultimul mandat de preşedinte al României, probabil că fostul prim secretar al PCR nu şi-a mai dorit implicarea într-o nouă şi istovitoare campanie electorală, căci şi pe vremea aceea (de fapt mai ales în vremurile acelea) nepartizanatul funcţiei de şef al statului era doar o vorbă aruncată în vânt. Ori poate că Iliescu se temea că protejaţii săi urmau să fie excluşi de pe viitoarele liste electorale de către noua generaţie din PSD care tocmai se ridica. (Ulterior, anumite bănuieli ale "Bunicuţei” chiar au fost confirmate!)   

Aşa se face că, în 2004, coşmarul lui Năstase şi al consoartei Dana (care-i încălzise deja fotoliul de la Cotroceni) a devenit realitate. La "locale”, PSD a fost aproape ajuns din urmă de Alianţa DA, iar după "parlamentare” liberalii şi democraţii i-au cumpărat pe oamenii lui Dan Voiculescu, formând, graţie "soluţiei imorale”, atât majoritatea în Legislativ, cât şi Executivul (Cabinetul Tăriceanu). Însă marele şoc a venit la alegerile prezidenţiale (organizate concomitent cu alegerile parlamentare), când Băsescu a recuperat, în turul al doilea, un handicap uriaş şi l-a invins la limită pe Adrian Năstase! Peste 8 ani, "Bombonel” avea să fie primul rechin important prins în năvod de către DNA. Totuşi, coroborând averea de sute de milioane de euro a pesedistului cu cele câteva luni de puşcărie, probabil că 85% dintre români ar spune că Năstase rămâne un norocos al soartei.

Am adus aminte de această poveste plină de învăţăminte (deja uitată de mulţi), pentru că în anumite medii se vorbeşte din nou de alegeri înainte de termen. Deşi liberalii par a-şi dori mai mult anticipatele, pentru a şterpeli puterea celor de la PSD, evident, un eventual scrutin parlamentar devansat  ar avantaja clar partidul lui Liviu Dragnea. În acest moment, PSD se află exact în situaţia din 2003 când, în ciuda abuzurilor "partidului corupţilor”, poporul cauţiona ocârmuirea pesedistă, fiindcă, la fel ca acum, pe primul loc se aflau măsurile sociale (îndeosebi pomenile sociale) şi nu măsurile economice absolut necesare. Cum au trecut 14 de atunci, iar România e tot ţara sărăntocilor, a muncii în van şi a legilor fentate cu orice prilej, vedem că nu mâna mereu întinsă la stat ne va face europeni. Dimpotrivă.

În sprijinul anticipatelor, PNL aduce teoria unei iminente catastrofe economice, ca efect al deciziilor populiste de azi ale PSD. Dacă nu-i oprim la timp pe pesedişti – spun unii liberali, citând declaraţiile unor instituţii internaţionale de profil – economia naţională riscă să se îmbolnăvească mortal. Pe de altă parte (s-a văzut şi la alegerile din 2016), PNL pare incapabil să propună un autentic program liberal de guvernare, care să dezvolte durabil România. Cabinetul Cioloş, tehnocrat, dar susţinut pe faţă de PNL, ne-a dovedit că nici cei din afara clasei politice nu par a deţine soluţii deştepte la problemele cu care se confruntă societatea românească.

Mizând în continuare pe programul lor cu mare lipici la mase, pesediştii nu par deloc îngrijoraţi de semnalele de alarmă din jurul lor. Un buget poate fi rectificat în sus, dar şi în jos, spun guvernanţii, deci dacă, la jumătatea anului, nu le ies cifrele optimiste, ne vor prezenta altele. Mai puţin optimiste. Poate şi un alt premier, care să nu mai "întineze” idealurile PSD de a face din România o grandioasă putere economică. Proasta guvernare a ajuns un motiv de laudă.

Aşa că alegerile anticipate merită să fie organizate doar dacă PSD chiar ratează, la mare distanţă, toate ţintele anunţate la începutul anului 2017, dar şi dacă PNL se schimbă radical în bine, după alegerile interne. Altfel riscăm să-l schimbăm din nou pe Dumb cu Dumber.

Publicitate și alte recomandări video