Extratereştrii îndrăgesc roadele Pământului

* Vine iarna viscoloasă, românii cântă doina-nchişi în casă (fiind prea frig pentru terasă) şi se termină toamna. Am pornit pe teren acum, să aflăm cât de rodnic a fost sezonul; stăm de vorbă cu un lucrător al pământului:

– Bună ziua! Spor la treabă, bade! De ce staţi nemişcat?

– …

– Am înţeles, trebuie să vorbesc încet. Staţi aşa să pândiţi hoţii care fură roadele ogoarelor, că s-a mai întâmplat, nu?

– …

– Bre, omule, mă tot uit la matale de la depărtare şi mă întreb dacă ai bui-bui la cap. Ce faci acolo?

– Bună ziua! Iată, s-a apropiat de noi alt localnic, mai puţin tăcut şi mai dispus să discute…

– Care alt localnic? Cel cu care ai discutat până acum e sperietoare de ciori!

– Am venit de la ziar, de la oraş, să vă întreb despre recoltă la final de toamnă…

– Se vede că eşti de la ziar, că n-ai faţă de televiziune sau de radio, hă-hă! Văd şi că eşti de la oraş, că ai călcat prin toate balegile. Ce vrei să afli?

– Despre recoltă: a fost bogată, a fost un an bun?

– Recolta reflectă şi ea situaţia generală, ca educaţia, sănătatea, politica, fotbalul sau echipa de gimnastică. De ce ar face excepţie?

– Dumneavoastră ce şi de ce munciţi?

– Eu şi alţii ca mine nu muncim, ci păzim. Pândim…

– Pândiţi să nu vină hoţii să fure recolta? N-a fost strânsă deja?

– Pândim să nu vină de la ziar, de la oraş, să ne bată la cap. Recolta am strâns-o, dacă sunteţi curios.

– Şi ce aţi recoltat?

– De pe tarlaua asta, pe care stăm, bostani.

– I-aţi mâncat? Aţi făcut rachiu?

– I-am dat la copii, să facă felinare cu ochi, nas şi gură.

– Dar a trecut Halloween!

– Şi a început campania electorală! Bostanii i-am înfipt în pari, cine se apropie să creadă că-s capete de om tăiate, să se sperie şi să plece.

– Cine să plece? De cine vă temeţi, de duhurile rele?

– Mai rău: de candidaţii care vin să ne bată la cap. Cu metoda asta am scăpat de vizite, n-a mai călcat picior de candidat din 1996, de când au fost ai lui Iliescu şi ne-au furat nişte găini!

– Dar ce se aude? De unde e zgomotul? De ce s-a luminat cerul şi ce-i cu discul imens şi strălucitor care a aterizat aici, pe tarla?

– Ai văzut, deci ar trebui să te omor, dar te iert, că pari simpatic, dacă promiţi că nu mai spui la nimeni!

– Extratereştri? E fenomenal! Şi văd că vă cunoaşteţi bine! Ce se întâmplă?

– Sunt din constelaţia Vega, adică vegani. Dependenţi de fructele şi legumele de la noi – cică la ei nu se fac, că e gravitaţia mai altfel, sar seminţele din brazdă şi plutesc. Au fost o dată şi au dat de gust: de-atunci vin săptămânal, să-şi încarce portbagajul navelor. Iau de toate, chiar proaste, că i-am învăţat să facă ţuică… La ei, ţuica e combustibil pentru navele fotonice! Au mai fost şi de pe planeta Vosga, nişte vosganiani, dar îs mai bătuţi în cap…

– Cum vă plătesc, ce vă dau în schimb?

– De pildă, mi-au dat briceagul ăsta: are desfăcător de bere, scobitoare cu care se curăţă şi unghiile de la picioare…

– Da, ca orice ciuruc chinezesc! V-au fraierit!

– Mai are laser, fazer, aparat de zburat, de teleportat, de transformat orice în aur, deschizător de conserve, aparat de şters memoria poporului şi, cel mai important, tirbuşon. Ah, şi mi-au mai dat inteligenţă, viaţă lungă şi ţuică de la ei, din galaxie, da’ e slabă…

– Acum veganii pentru ce-au venit? Ce vor să le daţi?

– Acum vor mai multe, gogoşari, cartofi, varză, damigene cu tulburel, nişte curcani şi un purcel, că e o ocazie mare, comandantul flotei stelare are cumătrie!