Fără adrese

 

► Taina şi secretul. Publicitatea, omniprezentă pe diferite canale tv, pentru un „balsam de rufe”, avea, până nu demult, o formulare performant încifrată: „E taina mea secretă”.

 

► Reflexivul. 1) Miraculos: „La orele 23,15 s-au prezentat două victime în stare gravă; după 20 de minute, una a decedat; cea de a doua este monitorizată strict de medici” (purtător de cuvânt de la Urgenţe); 2) Reciproc, despre relaţiile unui cuplu tânăr: „Nu se prea înţeleg; se bat” (mama soţului, discretă); negat, cu trecere la activ (şi pasiv!): „O bate de-o nenoroceşte; umblă mereu cu vânătăi pe faţă!” (mama soţiei, la limita furiei).

 

► Mortul, ca mortul. Alt purtător de cuvânt, de la un alt aşezământ spitalicesc: „S-a constituit o comisie care va analiza urmările decesului”.

 

► DOI bate pe DOUĂ (dar numai în situaţii de compunere, fie că este vorba de feminime, fie de neutre): „Elevele din clasa a doisprezecea se fardează excesiv” (cadru didactic); „Datorează la bancă cinzeci şi doi de mii lei” (cadru din reţea) etc.; „Într-o singură zi s-au înregistrat şaptezeci şi doi de accidente rutiere” (agent de pe DN 2). Totuşi, încă niciodată „doi mii”, „doi accidente” (deşi pe „burtieră” se scrie „2 mii, ~ accidente”), dar nu se ştie ce aduce anul! De aceea, salutăm cu entuziasm, cu statut de rara avis, enunţuri cum sunt „… revoluţionarul renoveiter foloseşte între cincisprezece mii şi douăzeci şi una de mii de oscilaţii pe minut”, respectiv „o temperatură de douăzeci şi două de grade”; ultima însă, din grabă, duce la „douăzeci şi una de grade” (vezi şi: „moşia respectivă, de nouă sute şi una de hectare”; apropitar, cu ambiţia exactităţii). Oare ar pute fi forjări interpretabile, eventual, ca semne latente ale neliniştii precum că, pe undeva, ceva nu este în ordine cu numeralele astea?

 

► Se aşteaptă promotori din urmă: „Să fim noi primii promotori ai acestei mişcări” (mare politician, despre relaţiile cu Republica Moldova).

 

► Ieşiri şi intrări. În mass-media (cu trimitere la „limbajul guvernamental”) se foloseşte expresia a ieşi din sistem. Problema este unde se iese şi dacă există vreo intrare pe altundeva! Pe linia îndulcirii exprimării ar fi o noutate, dar, pare-se, în epoca modernă, după modele verificate european, s-a recurs dintotdeauna la asemena… tampoane. De exemplu, la verbul (a) concedia, adică nu era vorba de „a da afară din slujbă, dintr-un serviciu”, ci de oferirea unui concediu (fără precizarea duratei şi neplătit), termen care, cu timpul, a căpătat o… faimă proastă, căci se traducea, concret, prin şomaj. Eufemistic, aşadar pentru a ascunde, la primul impact, aspectul negativ, în limbajul oficial acest verb a fost înlocuit prin (a) disponibiliza, sinonim pătruns de o nuanţă ceva mai optimistă, chiar de liber arbitru: îl pui pe cineva în situaţia să dispunăaltfel de timpul său, îl faci disponibil pentru alte ocupaţii! Sigur, problema este dacă şi respectivul ar fi dispus să dibuiască intrări. Căci, de fapt, aceasta este problema celui pus pe liber! Apoi, tematic, nu se vorbeşte şi de intrarea în sistem (altfel da: intri într-un „sistem de operare”).

 

► Nici cu raţele nu te joci! „Trebuie să fii atent cum şi unde te maschezi în stuf, tu şi barca, deoarece raţa este versatilă, poate cea mai versatilă pasăre, alături de cioară!” (sfaturi pentru vânători; s-o fi gândit la versate?).

 

► Premii şi câştiguri. La Loto, în diferite variante de cercare a norocului, se anunţă, de exemplu, „mari premii”, „premiul cel mare”, „premiul de categoria x” etc. Avem impresia că acest premiu l-a înlocuit pe câştig în anii când oamenii muncii, având asigurată retribuţia după cantitate şi calitate, nu râvneau la bani sau alte bunuri materiale obţinute prin speculaţii, prin exploatare sau la jocuri de noroc (deşi jucau, totuşi). Am moştenit parţial terminologia trecutului apropiat: premii, dar fără premianţi; există câştigători şi mulţi necâştigători. Dar, la o adică, la sfârşitul lui decembrie, s-a anunţat că „Loteria va plăti cel mai mare câştig din istorie”.

 

► Tusea. S-ar putea să vă neglijaţi interesele! Urmăriţi-vă cu atenţie tusea! Poate fi productivă! Dar mai depinde şi de locul unde vă aflaţi. La concertul caritabil „Enescu”, de la Teatrul Naţional din Iaşi pe data de 11 decembrie, susţinut de Raluca Ştirbăţ, de la Opera din Viena, pianista, întreţinând publicul, într-o pauză dintre interpretarea a două piese ne-a întrebat dacă ştim unde se duce o personă care tuşeşte şi a deturnat, cu umor, răspunsul: „La doctor? Nu, la concert!”.◄