Festivalul „România Medievală”

* Oamenii aşteapta vara din multe motive: că scapă de facturile umflate, că dau jos hainele groase, că duduile dau jos hainele groase şi pun chestii transparente, că berea e mai ieftină, că e mai uşor de făcut grătar pe iarbă decât pe zăpadă, că mai frumos miroase a tei decât a zloată, că e mai plăcut să stai în tricou, sub cer, decât în palton, pe ger etc. Plus, logic, senzaţia de libertate dată de apropierea concediilor. După cum s-a văzut şi de-a lungul istoriei, deseori cei care dau de libertate nu ştiu cum s-o folosească şi încep să se plictisească (riscul să înceapă să gândească e minim); din fericire, există remedii împotriva plictiselii. De pildă, istoria, despre care am scris: se pot actualiza pagini din trecut – ca agrement, nu pe ideea că poporul care nu-şi cunoaşte trecutul e condamnat să-l repete. Cum ar fi manifestările gen "Localitatea Cutare Medievală": de la "Iaşul Medieval" s-au inspirat alte primării, alţi edili, preluând tema şi adaptând-o. Acum ne aflăm la Târlani, în toiul festivalului "Târlanii Medievali"; mai multe ne va spune primarul Buzescu Novac, purtătorul unui nume arhaic…

– E normal un festival medieval, sunt condiţii, nu mai trebuie decoruri. Ar fi mers şi festival postapocaliptic sau cu temă din Epoca de Piatră…

– De ce spuneţi asta?

– Păi, la noi e chiar ca în Evul Mediu: asfaltul turnat în 1962 s-a dus, coşurile de gunoi s-au furat prin 1998 şi, de atunci, oamenii dau pe jos. Şi resturile, zoaiele, le aruncă de pe geam.

– Dar sunt resturi moderne, nu? Peturi, de exemplu!

– Lumea e săracă, n-are bani de bere la pet… Nici iluminat stradal nu e, că a venit cineva, a scos stâlpii şi i-a vândut. Prin 2003… Cine se plimbă, noaptea, foloseşte torţe, lumânări. Ca în Evul Mediu: nici antene şi cabluri, ca în filme româneşti de epocă, nu se văd…

– Am înţeles: cine vine aici, găseşte ambianţă. Dar ce atracţii oferiţi invitaţilor la festivalul medieval?

– Doar exact cu ce trăim noi. Nu aducem şobolani, pentru figuraţie, că putem să dăm şi la export! Unii localnici au, ca pe vremea aia, purici şi păduchi, de-aia cred că au apărut cazuri de ciumă, dar şi sistemul medical e medieval. Doctorii au plecat în străinătate, însă a rămas o babă care face fierturi de ierburi, moşeşte, îndreaptă scrânteli, ştie descântece…

– Oamenii cum se informează, dacă nu există televizoare? Aveţi ziare, nu?

– E Badea, de la Primărie: iese seara, în piaţă, cu toba, şi anunţă rezumatul făcut de mine. Un fel de revista presei, să nu mai piardă vremea oamenii cu cititul…

– E eficientă metoda? Află cetăţenii din mai multe surse, mai multe opinii?

– Foarte eficientă: am rămas primar din 1979! Nu le trebuie multe opinii, ca să nu se certe, că se iau la bătaie…

– Dacă se iau la bătaie înseamnă conflict, din care se naşte progresul: vă temeţi?

– Cam da: după Evul Mediu, progresul n-a adus nimic bun, doar fanarioţi!

– Dar un conflict fizic se poate aplana uşor pe stil medieval, nu?

– Cel mai uşor! Folosim metode medievale, moştenite de la eroii neamului!

– Care eroi? Mă faceţi curios!

– De la Vlad Ţepeş. Dacă nu mai avem stadion şi sală de sport (adică avem, dar construite în campanie electorală: s-au dărâmat până când s-a făcut guvernul), am zis să aibă localnicii alte distracţii. De două ori pe săptămână facem trageri în ţeapă şi pe roată, spânzurări colective şi decapitări. Arderile pe rug doar iarna, să se mai încălzească lumea…

– Am văzut, venind aici, şi nişte saltimbanci sau bufoni, aşa păreau…

– Nu-s de la noi, ci înalţi oaspeţi de la ministere. Domnul cu hainele alea, fistichii, e un primar de pe la mare, a venit aici în schimb de experienţă!