Fragmente de festival

Organizatorii, voluntarii, scriitorii, cititorii au suferit de un entuziasm atât de bolnăvicios în zilele Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, încât era imposibil să nu te molipseşti. Am petrecut ore bune în trei zile ale festivalului în cortul Media, o zonă de întâlnire a tuturor – scriitori cu cititori, cu organizatori, cu traducători. Ce mi-a trecut prin faţa ochilor.

***

Mircea Cărtărescu a renunţat la aerul distant când l-au înconjurat 20 de liceeni, toţi voluntari ai FILIT, în timp ce trecea prin cortul Media. Le-a semnat tricourile, agendele, cărţile. Le-a ascultat mulţumirile, gândurile, râsetele, s-a încărcat şi a plecat mai departe mult mai descreţit decât venise. Interviuri n-a vrut să dea, indiferent de numărul de solicitări.

***

O zi întreagă Jonathan Coe, renumitul scriitor britanic, a dat interviuri pe o canapea albă dinspre fundul sălii. Coe declarase anterior, când a fost invitat la Serile FILIT, că i se pare întotdeauna mai uşor să vorbească cu 200 de oameni decât cu unul singur. Dar a stat ore în şir pe canapeaua respectivă, în timp ce reporterii treceau prin faţa lui, iar cel mai lung dialog l-a purtat cu scriitorul Dan Alexe şi cu Antonio Fischetii, jurnalist francez de la Charlie Hebdo, venit special în Iaşi pentru FILIT.

***

Jeff Lindsay, creatorul lui Dexter, a stat ore în şir în fiecare zi la cortul din Piaţa Unirii. A vorbit cu organizatorii, cu voluntarii, s-a pozat cu ei în fiecare zi. Râdea zgomotos, un râs sănătos, care zguduia din cap până în picioare. Dar nu a fost aşa din prima zi. Când l-am văzut pe bărbatul masiv şi puţin îndesat în prima zi în cort, toţi voluntarii nu-l mai scoteau din domnul Lindsay şi părând să se tragă puţin deoparte, de frică să nu-i înşface (are o alură puternică de urs). Sâmbătă, cu o zi înainte de încheierea festivalului, a adus o pălăria de cowboy şi s-a pozat cu toată lumea care-a trecut pe lângă el şi care a vrut. În interviul pe care i l-am luat pentru ziar, a vorbit atât de cald despre organizatori şi voluntara Roxana, care-i avea notat întreg programul, încât părea că nu ar vrea să plece din Iaşi.

***

Lucian Dan Teodorovici a stat ore în şir în fiecare zi în corturile din Piaţa Unirii. Managerul Muzeului Naţional al Literaturii Române din Iaşi vorbea cu toată lumea, a petrecut zeci de ore, doar din ce l-am văzut eu, în dezbateri cu oricine-l provoca, iar când nu exista niciun scriitor, traducător, organizatori de festivaluri literare care să-l provoace la dialog stătea pur şi simplu pe canapele. Sunt convins că se odihnea, dar părea în acelaşi timp că voia să absoarbă cât de mult posibil din tot ce se întâmpla în jurul său.

***

Vineri, trecut de prânz, s-au centralizat primele date ale FILIT. Florin Lăzărescu a aflat că s-a atins borna de 10.000 de invitaţi la evenimentele desfăşurate până atunci, după calcule pe cât de exacte se puteau face, numărând invitaţii de la fiecare manifestare în parte. Eram circa zece jurnalişti în cort, de la blog, la radio, la ziar şi cred că era şi o echipă de la TVR. A trecut pe la fiecare să ne explice importanţa cifrei de 10.000 de participanţi, vorbind cu o răbdare care nu spuneai că ascunde zeci, poate sute de ore petrecute în organizare pentru cele cinci zile de entuziasm.

***

Ajuns la cort joi, pe la 14, pentru o serie de reprize de interviuri, Gao Xingjian, laureatul Premiului Nobel, părea că s-a pierdut. De fapt, umbla peste tot ca să încerce să cuprindă cât mai mult din cultura românească. Voluntarii vorbeau că nu puteau să-l oprească, în ciuda vârstei, din entuziasmul de a vrea să vadă tot, muzee, clădiri, arhitectură.

***

Probabil cel mai mare minus al festivalului, dincolo de unele derapaje ale moderatorilor Serilor FILIT, a ţinut tot de unele metehne româneşti. Au fost evenimente care nu ţineau de ciclul „Scriitori şi liceeni", dar la care au fost luaţi elevi cu căruţa de profesori şi răsturnaţi acolo. Diferenţă de la cer la pământ între întâlniri organizate special în licee, unde elevii citeau dinainte cărţi ale scriitorilor şi veneau cu o bucurie aproape palpabilă pentru a-i vedea, şi cele la care erau aduşi fără ca măcar să li se fi explicat unde sunt duşi, doar pentru a umple locuri. Sper că au fost doar la unele evenimente, nu la majoritatea.