Groaza de matinee

Sezonul 2014/2015 al Ligii I se anunţa a fi cel mai palpitant din întreaga istorie a primului eşalon fotbalistic românesc. Ultimul campionat cu 18 echipe, dintre care patru merg în Europa şi şase retrogradează părea o dispută cât se poate de interesantă, iar la finalul turului, în toate zonele se aştepta un retur de poveste, poate cu excepţia titlului de campioană, amanetat de echipa care îşi teme acum propria identitate (Steaua).

Iată, însă că acum, cel puţin două dintre cele trei probleme ale oricărui campionat din lume îşi pierd esenţa la noi. Contracandidatele la titlu ale Stelei au intrat sub umbrela insolvenţei, Cupa României a rămas un trofeu şi atât (pentru că noi nu avem cultul englez al Cupei), dintre candidatele clasice la intrarea în Europa a rămas doar una, Astra Giurgiu, iar celelalte locuri de Europa League se duc încotro nici cu gândul nu se visa în vară. Gică Hagi, patronul pepinierei de fotbalişti de la Viitorul a răspuns cu o glumă la o întrebare vizavi de posibilitatea ca grădiniţa lui să intre în Europa. ”N-avem noi grija asta şi dacă om ajunge acolo, o să bag clubul în insolvenţă, ca să scap.” Glumă, evident, pe jumătate, fiindcă în situaţia în care majoritatea cluburilor stă cu sula DNA în coaste, nu-i mai arde nimănui de excursii în Estonia şi Ţara Galilor.

Campionatul care s-a reluat aseară nu se mai anunţă un thriller à la Hitchcock, ci o dramoletă searbădă în care o treime din casting joacă în dorul leliţei, iar restul distribuţiei trăieşte cu spaima retrogradării în Liga a II-a.

Schimbarea care va intra în pâine de la toamnă, cu play-off/ out a fost experimentată de doi ani în eşalonul secund, iar dacă la prima strigare rezultatele au fost dezamăgitoare, la cea de-a doua se pot numi dezastruoase. “Liga a II-a este o comedie”, susţine acelaşi Gică Hagi, pe motiv că, la momentul acesta doar una dintre echipe îşi depune dosarul de licenţiere pentru cele două locuri promovabile (Timişoara) şi atunci, machidonul se întreabă cât se poate de logic: “La ce se mai joacă play-off de şase echipe?”. În ambele serii, completăm noi. “Comedia” ligii a doua este mult mai caraghioasă decât a lăsat Hagi să se înţeleagă, fiindcă şi play-out-ul devine un nonsens: două echipe s-au retras (Slobozia şi Tărlungeni), ultima urmează în ring (Săgeata Năvodari) şi a patra se pregăteşte (Fortuna Câmpina).

De aceea, retrogradarea la matinee este o spaimă justificată a echipelor Ligii I fiindcă toată lumea se întreabă “Doamne, în ce junglă intrăm?”. Noi, ieşenii iubitori de sporturi cu mingea, cunoaştem foarte bine aceste jungle: ligile secunde de la baschet, handbal, volei şi rugby, exemple urmate şi de căderea ameţitoare a fotbalului (eşalonul secund chiar era palpitant chiar cu câţiva ani în urmă).

Toată această poliloghie care tinde să critice revoluţiile sistemice din fotbalul românesc reuşeşte, de fapt, să le justifice. Schimbările competiţionale nu sunt cauzele, ci consecinţele diluării valorice a primelor eşaloane. Cauza poate fi explicată elevat, sec sau vulgar într-un simplu cuvânt, la alegere: pauperitatea, sărăcia, calicia.

Cei care au ouat cu bună credinţă sau ştiinţă acest sistem trag speranţe că o nouă ligă secundă concentrată într-o singură serie poate deveni interesantă şi poate creşte valoric, odată cu intrarea unor nume ca Oţelul, CFR Cluj, Braşov, Rapid etc. Este, totuşi, o temă de meditaţie aici fiindcă s-a întâmplat ca multe nume grele care, odată căzute în Liga a II-a, să nu-şi mai revină şi să ajungă chiar la desfiinţare. Chiar credeţi că va mai investi cineva în CFR Cluj dacă pică în eşalonul secund?

Liga I se joacă sub semnul plictiselii, iar cea de-a doua sub semnul lehamitei. De aceea, groaza de matineu este justificată. Înainte o retrogradare însemna o pasă proastă, sau – mai elegant – un schimb de generaţii. Acum, retrogradarea începe să semene din ce în ce mai mult cu o sinucidere.