Hienele de la marginea drumului. Îşi umplu buzunarele cu bani de pe morţi şi răniţi

România este ţara europeană aflată în topul accidentelor rutiere în care cel puţin un om moare. Aproape 2.000 de persoane au decedat, la nivel naţional, numai anul trecut, în urma unor tragedii petrecute pe şoselele patriei. Alte 11.500 de români au suferit diferite răni, de la fracturi simple la paralizii. O adevărată industrie, care-i transformă pe toţi aceştia, morţi sau vii, în saci de bani, a apărut ca o ciupercă în pădure şi s-a perfecţionat în ultimii ani, combinând filantropia cu cinismul, tupeul cu abilităţile de marketing, legea cu lacunele acesteia. Industria de la noi are un potenţial incredibil, mai ales din cauza lipsei de informare a celor care au suferit sau au pierdut pe cineva într-un accident rutier.

În interiorul acestei maşinării de „tocat morţi“ găsim oameni din sistemul public (medici, poliţişti, angajaţi SMURD, angajaţi la pompe funebre), avocaţi, reprezentanţi ai unor ONG-uri sau ai unor SRL-uri. Nu lipsesc nici oamenii simpli, un fel de agenţi de marketing funebri al căror rol este de a-i identifica pe cei eligibili pentru a fi despăgubiţi. Potenţiali clienţi, pentru cei din industrie.

Cum funcţionează sistemul

Contextul care a dus la apariţia acestei industrii este reprezentat de dezinformarea în masă a celor care au avut de suferit din cauza unei tragedii rutiere. Legea prevede că orice persoană care a suferit un accident poate fi despăgubită, moral sau material, de firma de asigurări cu care cel responsabil de eveniment are încheiată poliţă de asigurare. Există şi un fond la care cotizează toate firmele de asigurări, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, şi care achită despăgubirea în cazul în care cel vinovat nu avea încheiată o poliţă. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul celor care au decedat. Aparţinătorii acestuia, rude de până la gradul IV, pot primi în aceleaşi condiţii daune. Valoarea acestora, în ambele cazuri, se stabileşte fie pe cale amiabilă, prin negociere cu firmele de asigurări, fie în instanţă. Cum se dau compensaţiile? Această întrebare stă la baza formării industriei de care am amintit. Iar răspunsul costă. În unele situaţii, mulţi bani. Uneori mai mulţi decât primesc în mână cei îndreptăţiţi.

Recrutarea „agenţilor“

Pentru că piaţa s-a suprasaturat în ultima perioadă, avocaţii, reprezentanţii firmelor, asociaţiilor sau simplii „agenţi“ au cam început să se calce pe picioare. Aşa au apărut metode, care de care mai originale, prin care vulturii şoselelor însângerate reuşesc să ajungă într-un timp cât mai scurt la victime. Unii continuă să se informeze din ziare sau de la sursele proprii pe care le au în Poliţie, spitale, firme de pompe funebre, service-uri auto etc. Alţii au creat un sistem mai eficient. Structurat pe ramuri şi remunerat pe bază de comision.

În urmă cu două seri, la Hotel Moldova din Iaşi, firma Centrul European pentru Despăgubiri a organizat un curs la Iaşi privind potenţiala cooptare a unor ieşeni interesaţi să câştige un ban din această afacere. Printre cele 26 de persoane care au participat la eveniment s-a aflat, în scop jurnalistic, şi un reporter al cotidianului „Ziarul de Iaşi“, căruia îi parvenise în prealabil un mail remis de unul dintre reprezentaţii firmei. Printre altele, în acel e-mail se menţiona: „Nu există cheltuieli de intrare în sistem, nu puteţi fi depăşit de nimeni din structură. Dacă va ajunge cineva din structură nu mai luaţi diferenţa de nivel până nu treceţi pe un nivel superior, de aceea trebuie să vă echilibraţi picioarele directe pentru a fi mereu deasupra cu minim o treaptă faţă de cel mai bun picior al dumneavoastră.“

„Sistem“, „structură“, „nivel“. „Documentele clientului le transformăm în bani“

Adunarea cu pricina a început la ora 18.00, de la această oră fiind prezente 26 de persoane. De toate vârstele. De la un bătrânel uscăţiv şi destul de vorbăreţ, până la un tânăr, cel mai probabil în cautarea unui loc de muncă, îmbrăcat într-un tricou pe care scria „UPC – 5 ani de fotbal“. Cursul a fost ţinut de un anume Alberto Andreescu, director de vânzări al Centrului European de Despăgubiri. Pe scurt, CEDE. Andreescu a început prin prezentarea firmei pe care o reprezintă, despre care a susţinut că este originară din Polonia şi că a intrat pe piaţa din România în urmă cu un 1 an şi 5 luni.

„Avem 4.000 de colaboratori la nivel naţional“, a spus acesta. Gazda a încercat o prezentare interactivă a ceea ce înseamnă piaţa de asigurări din România şi a sistemului prin care se acordă despăgubiri. Spre dezamă girea sa, multe din întrebările adresate publicului nu au primit răspuns, semn că mulţi dintre cei prezenţi auzeau acele lucruri pentru prima dată în viaţă. Însă erau dornici de a învăţa. „În jur de 100.000 de oameni au nevoie de ajutorul nostru“, spune la un moment dat Andreescu, moment în care fotoproiectorul ne arăta un slide cu mesajul „potenţiali clienţi“.

„Client“ a fost de fapt un laitmotiv al întâlnirii. La fel cum, sub diferite forme, a fost şi „bani“. În timp ce proiectul arăta mesaje de genul „documentele clientului le transformăm în bani“, reprezentantul CEDE a continuat să explice cum funcţionează sistemul. Cei din sală, pe care intenţiona să-i recruteze, sunt denumiţi „agenţi“, cei de la baza piramidei – persoanele responsabile de identificarea potenţialilor clienţi. Directorul de vânzări de la CEDE şi-a prezentat societatea care fiind una de tip Multi Level Marketing (MLM). Toate persoanele care vor să colaboreze cu firma pot avansa, în funcţie de realizări. La cinci cazuri aduse, de pildă, un „agent“ devine „consilier client“, iar la 1.500 de cazuri aduse, împreună cu echipa, angajatul devine „director general“.

Lucrul cu echipa se cuantifică în funcţie de cazurile aduse de celelalte persoane cooptate de angajat. Sistemul piramidal se aplică şi în ceea ce priveşte comisionul pe care angajatul îl primeşte pentru fiecare caz adus. Un „agent“ primeşte comision de 10% din suma obţinută de firmă, acest procent crescând în funcţie de treapta pe care acesta ajunge în piramidă. „Clienţilor noştri nu li se solicită nicio plată în avans pentru a demara procesul de recuperare a despăgubirilor de la societăţile de asigurări. Câştigul nostru reprezintă comisionul pe care îl deducem din valoarea de despăgubire ce tocmai a fost obţinută pentru clientul nostru“, se arată într-o prezentare scrisă a CEDE. Iar comisionul variază de la 31 la 38%, la care se adaugă TVA-ul.

Concret, în final, dacă victima unui accident rutier are dreptul la o despăgubire de 100.000 de lei, aproape jumătate din această sumă merge la firma intermediară. Angajaţii CEDE au la dispoziţie inclusiv bonusuri, cum ar fi, în anumite condiţii, plata leasingului la maşină, pentru un anumit număr de cazuri aduse lunar. Aceleaşi maşini care produc „materia brută“ a acestei afaceri.

„Vă dau în judecată“

La jumătatea cursului ţinut la Moldova, după o oră de prezentări, reprezentantul acestei firme a condiţionat participarea la a doua parte a prezentării de semnarea contractului de agent. Motivul: urmau să se discute „chestiuni de bucătărie internă“. „Eu cred că semnez, oricum nu contează prea mult. Am mai fost până acum la vreo şapte cursuri de genul acesta, la firme de ţigări, apă minerală. Îs curios ce mai au de zis“, comenta, în timpul pauzei de ţigară, un tinerel prezent la eveniment. Partea doua a început cu chestiuni mult mai practice, printre care şi înmânarea documentelor în alb de care are nevoie un „agent“ pentru a racola clienţi

Exemplificând, prezentatorul a povestit cazul unui coleg din alt judeţ care, luna trecută, ar fi obţinut 70 de cazuri, prin intermediul unei „cunoştinţe de la tribunal“ ce a accesat dosare şi a aflat potenţiali clienţi. De altfel, în însăşi prezentarea scrisă a celor de le CEDE se precizează modul de obţinere a informaţiilor necesare. „Colaboratorii noştri importanţi: din structuri MLM, din asigurări, din mediul medical (SMURD, Urgenţe, IML), poliţie rutieră, service-uri auto, în general cei care au acces la identificarea persoanelor accidentate.“ În timpul prezentării, gazda cursului a mai enumerat: preoţii, frizerii, prietenii etc. Toţi pot fi apelaţi pentru a ajuta „agenţii“ să ajungă la victime.

Reporterul „Ziarului de Iaşi“ l-a contactat ieri pe Alberto Andreescu declinându-şi identitatea, în vederea obţinerii unui punct de vedere referitor la activitatea acestei firme. Acesta nu a vrut să ofere comentarii ameninţând ziarul cu instanţa în cazul publică rii acestui articol. Varianta avocaţilor Firma CEDE este doar un exemplu al acestei industrii în plină expansiune din judeţul Iaşi. În oraşul nostru sunt mai multe persoane care se ocupă de această activitate, chiar dacă, atunci când vine vorba de obţinerea semnăturii clienţilor, nu se apelează întotdeauna la sisteme de tip piramidal, în care atât de mulţi oameni să lucreze. Sunt avocaţi în Iaşi care au obţinut sume colosale din această afacere, iar alţii care aspiră să ajungă la acest nivel.

Din informaţiile culese de reporterii noştri, în oraş există în jur de cinci cabinete de avocatură care se ocupă frecvent de despăgubiri, comisioanele acestora pornind, de regulă, de la 25%. Pe lângă aceştia, mai există asociaţii care au acelaşi obiect de activitate. Subiectul este însă unul tabu. Puţini sunt dispuşi să vorbească despre asta, chiar dacă, privind fondul problemei, nici o lege în vigoare nu este încălcată. Iar în ceea ce priveşte chestiunile de formă eventualele inadvertenţe pot fi uşor rezolvate pe parcurs. Birocraţia să trăiască! Un avocat din Iaşi a fost de acord să răspundă reporterilor noştri despre linia fină dintre legalitate şi ilegalitate pe care se situează însă firmele intermediare.

„Singurii care pot oferta asistenţă juridică sunt avocaţii, care îşi desfăşoară activitatea ca şi cabinete individuale, cabinete grupate sau societăţi civile profesionale. Aceştia prezintă şi garanţiile morale că vor trata corect clienţii, având în vedere că o eventuală înşelare a acestora ar fi urmată, mai mult ca sigur, de sancţiunea eliminării din Barou. În cazul acestor societăţi clienţii nu au nicio garanţie că vor intra efectiv în posesia despăgubirilor achitate de asiguratori“, ne-a spus avocatul ieşean. Un alt aspect reliefat de jurist a fost cel referitor la dreptul „agenţilor“, de regulă oameni simpli, de a-i reprezenta pe cei care au avut de suferit dintr-un accident rutier. „Pentru a putea reprezenta o altă persoană în cadrul unei proceduri judiciare, oricine are nevoie de o procură specială autentificată la notariat.

Excepţie fac avocaţii, împuternicirile avocaţiale având un regim special şi dându-le acestora dreptul de a-şi reprezenta clienţii în cadrul acestor proceduri şi de a formula, în numele lor, cereri de despãgubire. Am înţeles că aceste firme angajează, în numele celor pe care reuşesc să-i convingă să semneze contracte cu agenţii lor, avocaţi. Aceşti avocaţi nu au contact direct cu aşa-zisul lor client atunci când încheie contractul. În acest context, ar fi interesant de aflat care este modul în care colegii noştri reuşesc să certifice identitatea clientului, aceasta fiind una dintre condiţiile încheierii contractului de asistenţă juridică“, a mai spus avocatul consultat de noi. Acesta a mai precizat că, de multe ori, avocaţii care se ocupă de acest domeniu sunt denigraţi de reprezentanţii anumitor firme, în scopul obţinerii contractului. Realitatea este însă mult mai dură. Nu de puţine ori, iar cazul accidentului de la Uricani este elocvent în acest sens, se întâmplă ca terţele persoane interesate să preia un caz să se certe propriu-zis în faţa victimelor. Ce se va întâmpla pe viitor, Dumnezeu cu mila!