Caută 
3 MIN
Dintr-un jucător pentru care se băteau granzii campionatului, fotbalistul ieşean a ajuns să nu mai fie folosit nici din postura de rezervă!
În această iarnă, numele lui Alexandru Creţu a fost pe buzele multor oameni importanţi din fotbalul românesc. Dinamo, Astra şi, mai ales, Steaua, s-au bătut pentru a-l transfera pe fotbalistul care a împlinit în aprilie 23 de ani. Într-un peisaj cenuşiu în ceea ce priveşte producţia internă de fotbalişti tineri, fizicul, polivalenţa şi CV-ul ieşeanului, care a fost titularizat de mai toţi antrenorii care au lucrat la Iaşi, indiferent că s-au numit Ionuţ Popa, Adrian Falub, Liviu Ciobotariu, Marius Lăcătuş ori Ionuţ Chirilă, precum şi de cei de la naţionala de tineret, atrăgea. Iaşul a refuzat însă toate ofertele, deşi cea pusă pe masă de stelişti, 270 000 de euro plus TVA, plus 25% din suma care ar fi apărut în urma unui transfer ulterior era mai mult decât tentantă.
Pentru Creţu a urmat un retur slab şi un tur şi mai slab. Drept urmare, sub comanda lui Nicolo Napoli, tehnician care pune mare preţ şi pe atitudinea jucătorului, marea speranţă a fotbalului ieşean a devenit din fotbalistul cu care se începea echipa într-unul care prinde primul “11” doar în conjuncturi fericite, o rezervă care nu rupe gura târgului sau chiar rezervă neutilizată, aşa cum a fost în ultimul meci oficial disputat de CSMS, cu Steaua! Căderea lui Creţu are mai multe explicaţii, două fiind esenţiale.
În primul rând, nu trebuie ascuns faptul că ascensiunea fotbalistului a fost forţată. Indiferent de evoluţiile avute, Creţu a fost titular aproape meci de meci la echipa de club, chiar dacă preţul plătit a fost ridicat, o mare parte a decontului ultimei retrogradări a Iaşului revenindu-i celui care, prea crud pentru a fi un om de bază, a gafat decisiv în multe meciuri. Şi la naţionala de tineret lucrurile au fost asemănătoare, lobby-ul preşedintelui Florin Prunea fiind, de multe ori, mai important decât forma jucătorului.
În al doilea rând, atitudinea jucătorului a fost şi este departe de cea firească. Să-l exasperezi pe Emil Săndoi, despre care se spune că este un monument de calm, să spui că “sunt dezamăgit de cei din conducerea Iaşului”, trimietera fiind făcută spre persoane care efectiv l-au răsfăţat, să ai lipsă de respect faţă de jucători mult mai experimentaţi şi mai valoroşi, să nu înţelegi diferenţa dintre critică şi atacuri, să ţi se pară mai mereu că nu eşti apreciat ori înţeles, sunt doar câteva din aspcetele care trădează comportamentul nefiresc al unui jucător care, deocamdată, a primit mult mai mult decât a oferit.
Probabil că nu conştientizează, dar Creţu a ajuns la o cumpănă a carierei. La 23 de ani, jucătorii talentaţi sunt piese de bază la echipe importante dintr-un campionat în care nivelul valoric, în scădere permanentă, înseamnă uşi larg deschise pentru tinerii de valoare, care iubesc şi respectă fotbalul şi pe oamenii din acest fenomen. În vreme ce, de exemplu, Marc, un fotbalist din regiune cu stil asemănător, a ajuns piesă de bază la Dinamo iar la Viitorul sunt o mulţime de puşti care au devenit oameni de bază şi ţinte pentru cluburi din străinătate, Alex Creţu a pierdut duelurile cu jucători ca Enescu ori Vasile Gheorghe.
Creţu are acum două variante. Dacă se va trezi, îşi va corecta comportamentul şi va înţelege că este doar un jucător cu calităţi peste medie, care are însă nevoie de multă muncă şi disciplină, tactică şi nu numai, îşi va putea reveni şi ajunge cel puţin un jucător important în fotbalul ieşean. Dacă nu, va fi un nou nume pe liste de genul celei pe care s-a înscris relativ recent Ionuţ Bîlbă, golgeterul care s-a pierdut brusc după ce Iaşul a refuzat 550 000 de euro pentru a-l ceda. Pe ce drum mergi, Alex?
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
