Lăsaţi FILIT-ul să FIE!

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT), derulat la Iaşi în ultimii doi ani, prin finanţarea Consiliului Judeţean, a reuşit să se impună în mediul literar internaţional foarte rapid. E o performanţă rarisimă pentru spaţiul românesc, oricât şi-ar dori cârcotaşii de serviciu să o relativizeze. Cum era de aşteptat, echipa strânsă în jurul Muzeului Literaturii din Iaşi, cu nucleul alcătuit din scriitorii Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu, a atras şi multă ură. Li s-a reproşat, adesea, de către inşi frustraţi, care au trăit şi trăiesc de ani buni căpuşând bugetele locale, că au avut la îndemână o sumă foarte generoasă. Păcat capital, care nu se iartă în provincia noastră, mai ales dacă el duce la un alt păcat, acela al lucrului cu adevărat bine făcut şi unanim apreciat… Caracuda înghite greu succesul celuilalt. E banal şi de bun-simţ, e la îndemâna oricui să priceapă că nu oricine are la dispoziţie un buget rezonabil poate organiza un festival de amploarea şi nivelul FILIT-ului. Marii scriitori care au participat la cele două ediţii de până acum nu au venit din motive financiare: e la mijloc o anumită autoritate scriitoricească, instituţională, apoi notorietatea pe care festivalul şi-a câştigat-o încă de la prima ediţie. David Lodge, Herta Müller, François Weyergans, James Meek, Andrei Kurkov, Guillermo Arriaga, David Vann, Monika Peetz, Care Santos, ca să numesc doar câţiva scriitori traduşi peste tot în lume, prezenţi la Iaşi în anii trecuţi, nu vin la invitaţia oricui.

Că FILIT-ul reprezenta deja o carte de vizită a Iaşului, că el a reuşit să demonstreze concret, nu doar prin cifre şi vorbe, ceea ce nici un alt proiect nu a mai reuşit până acum, că oraşul are un uriaş potenţial cultural – sunt lucruri nu doar acceptabile, ci larg acceptate. Problema care se pune acum este alta: de ce nimic nu poate scăpa de macularea politică la noi? De ce în România totul se politizează prompt? Şi de ce orice se politizează se strică automat? FILIT-ul este şi a fost un festival care, în mod cert, făcea bine comunităţii. Că s-a făcut cu bani de la buget mi se pare iarăşi firesc: un oraş cu pretenţiile Iaşului are obligaţia să investească în imaginea sa; iar această imagine este şi trebuie să fie, din motive evidente, preponderent culturală. Cine ar face socotelile investiţiilor din ultimii ani în acest domeniu ar putea uşor constata că, adunate, micile întâlniri, chermeze literare, conferinţe, festivaluri poetice improvizate au cheltuit cu mult mai mult decât a făcut-o FILIT-ul. Ce putem culege de pe urma lor? Nu spun că nimic, dar, oricum, nu mare lucru. Bine ar fi să nu uităm lecţia programului Iaşi – 600, când s-au alocat sume uriaşe, sparte în tot felul de iniţiative interesate, nu interesante, în urma cărora profilul cultural al oraşului nu s-a îmbunătăţit simţitor. În cea mai mare măsură, a fost vorba de o puzderie de mici întâmplări (evenimente nu le pot numi), derulate de oamenii de cultură agreaţi de primărie. Ecoul? Aproape nul… Festivalul Internaţional al Educaţiei (FIE), care se derulează şi el în paralel, tot cu finanţare de la bugetul local, a avut un impact mult mai mic decât FILIT-ul. Mai ales că nu a reuşit să impună un concept, să-şi fixeze o identitate. E, în mare, o înghesuială de concerte, conferinţe, expoziţii, proiecţii, spectacole, lecturi publice (dintre care o parte demne de interes) care se petrec într-un interval dat. Atât! La cele două ediţii ale FILIT-ului însă ceva chiar s-a întâmplat în Iaşi. Şi erau toate semnalele că festivalul va continua să fie una dintre mărcile înregistrate ale culturii ieşene. În situaţia în care candidăm la titlul de capitală culturală, mi se pare o mare prostie faptul că s-au pus beţe în roate acestui festival, care era unul dintre argumentele tari.

Sigur, finanţarea venea prin iniţiativa şi voinţa unui anumit partid politic, sub protecţia unui om politic. Între timp, eşichierul politic s-a tot modificat şi o va mai face. Sunt chestiuni secundare… Am mai scris-o, nu trebuie eroizaţi politicienii care direcţionează fonduri publice către proiectele culturale, din simplul motiv că mecenatul se face cu bani din propriul buzunar, nu cu sume din bugetul public. Aceste gesturi ar trebui înţelese ca decizii normale, nu excepţionale. Decizia echipei FILIT de a suspenda ediţia din acest an a festivalului se vrea un răspuns disperat la presiunile politice şi mediatice. Cum nu cunosc lucrurile pe dinăuntru, nu mă pot pronunţa dacă este cel mai bun răspuns. Ca impact, este! Lumea a reacţionat, zeci de scriitori importanţi sunt, fără ezitare, alături de organizatori. Ceea ce este un semn bun şi ar trebui să îi îngrijoreze pe politicienii de trei parale care au organizat denigrarea sistematică a FILIT-ului. Cu toţii ne-am săturat de oamenii politici care împiedică normalitatea. De politrucii care vor să câştige din orice eveniment pe care îl finanţează cu banii noştri. Sunt convins, ştiindu-i pe organizatori, citind declaraţiile lor publice, că paharul s-a umplut cu adevărat, că a dat pe dinafară chiar. Instrumentalizarea politică a festivalului nu trebuie acceptată. El şi-a câştigat o notorietate uriaşă în lumea literară internaţională şi nu trebuie să devină un caz politic.

Şi totuşi, deşi sunt de acord că o reacţie era necesară, nu pot să nu regret această sufocare politică a unuia dintre puţinele evenimente culturale de anvergură internaţională ale Iaşului. Poate că toate aceste discuţii care au loc în urma deciziei categorice de suspendare ar fi trebuit purtate înainte, când se mai putea negocia, poate ar fi fost bine ca prostia şi ticăloşia politică să îşi calculeze, preventiv, efectele. La urma urmelor, cred că interesul tuturor (al celor mai mulţi, de fapt, pentru că sunt şi frustraţi care jubilează acum…) era ca FILIT-ul să se concretizeze. Indiferent cât de răsunător este semnalul tras prin această metodă, pierderea e pe măsură.

Cine pierde e simplu: noi toţi pierdem, scriitorii, cititorii, pasionaţii de literatură din Iaşi şi din toată ţara. Imaginea Iaşului pierde şi ea enorm, simbolic şi concret. Cine câştigă din toată această poveste? Se va vedea, pentru că, în urma hotărârii-şoc, polemicile nu se mai pot purta decât în spaţiul public. Cred şi sper că exact asta şi-au dorit şi organizatorii FILIT.

Bogdan Creţu este conferenţiar universitar doctor la Catedra de Literatura română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi