Caută 
4 MIN
Video
* E marţi, o zi considerată cam neplăcută şi nici nu ştim de ce, că de marţi în doar patru zile se face vineri şi se isprăveşte săptămâna. Plus că, din câte spuneau la buletinele meteo, azi se opresc ploile şi chiar se mai încălzeşte – era cât pe ce să spunem că se topeşte zăpada, la ce vreme a fost. E marţi, e iulie, luna lui Cuptor, dar la ora la care gândim astea ne vine mai degrabă să scriem "luna lui Frigider", că vedem pe geam oameni cu haine groase şi copii cu fes. Totuşi, indiferent de zi şi de lună, indiferent de grade, de furtuni, de vijelie, românii se distrează, chiar dacă micii ies fierţi de la ploaie şi, în loc de bere, merge ţuică fiartă. Am urmărit, zilele trecute, imagini de la un târg de produse tradiţionale româneşti (în Parcul Plumbuita din Bucureşti): produsele erau, evident, chestii de consumat sub formă solidă sau lichidă, iar din imagini nu ne-am prea dat seama că bucatele respective ar fi avut vreun specific românesc. Touşi, este bine măcar că au fost făcute de români: la cum merg treburile, ne putem aştepta, cât de curând, la târguri de conserve chinezeşti cu produse tradiţionale româneşti!
* A propos de chef şi veselie: ieri am prins, de dimineaţă până seara, secvenţe şi comentarii despre nunta Robertei Anastase (de la invitaţi şi meniu, la croiala şi culoarea rochiei). O singură chestie nu ni s-a spus: cât a fost darul? Ne gândim, totuşi, că important e cine l-a numărat: dacă l-o fi numărat mireasa Roberta, este posibil să aflăm că a primit ‘jde miliarde – plus câteva servicii de masă pentru măcar 241 de persoane!
* Doi elevi de clasa a patra din Gottlob, judeţul Timiş, au primit premiu, la sfârşitul anului şcolar, cărţi cu cuvinte care nu figurau în programă şi pe care premianţii le aud, de obicei, doar la cunoscuţii care îşi scapă ciocanul peste deget. Scriitorul este celebru şi face parte din programa şcolară (Ion Creangă), dar această operă nu prea (Povestea Poveştilor sau, în fine, cum se numea ea la origini). Am citit creaţia marelui nostru povestitor (am şi ascultat-o, că e pe You Tube, sub formă de teatru radiofonic!) şi putem spune că merită predată imediat după bastonaşe şi cerculeţe, fiind o poveste din care fiecare elev poate învăţa lucruri utile: că la noi, în România, indiferent cât munceşti, rezultatele muncii sunt cu totul altele, apoi că orice produs poate fi vândut, dacă beneficiază de o reclamă corespunzătoare, şi că este foarte important să citeşti în prealabil manualul de întrebuinţare, să afli unde-i butonul de oprit aparatul electrocasnic…
* Ieri dimineaţă am deschis televizorul pe Realitatea TV, fără sonor, doar aşa, să mai aruncăm câte un ochi peste imagini. La început am crezut că e vreo reclamă la turismul în Veneţia, fiindcă se vedea Canal Grande; după aia, ne-am întrebat ce caută, totuşi, oameni cu pantalonii suflecaţi şi cu pungi pe cap în chiar mijlocul arterei de circulaţie. La final ne-am prins că nu era Canal Grande din Veneţia, ci canalizarea dintr-un oraş românesc. Practic, s-a dat mură în gură o nouă idee de dezvoltare a turismului de la noi: România, Aqua Park! În plus, atâta vreme cât străzile ţării vor fi transformate în râuri, se va reduce numărul accidentelor rutiere. Poate, cel mult, să se mai tamponeze două şlepuri în centrul oraşului sau să mai calce careva cu barca vreo raţă, pe aleea dintre blocuri…
* Ziceau la ştiri că postul public de televiziune din Japonia a fost dat în judecată de un pensionar, care a cerut 12.000 de euro daune morale fiindcă se folosesc prea multe cuvinte din limbi străine, mai ales din engleză. Dacă va reuşi, va exista un precedent, deci vom putea şi noi să cerem daune de la posturile noastre, care folosesc cuvinte din limbi inexistente: reportereasca de la ora 17.00, înjurătoreza, piţiponceasca, anteneza, politiceasca de talk-show şi vechea limbă lemnească, atât de dragă fostului preşedinte Iliescu şi urmaşilor săi.
* O ştire despre un alt mic ecran, cel al monitorului: de vreo două luni a apărut un joc on-line (FPS) gratuit (asta, deocamdata; noi sperăm să rămână) care a reuşit să ne prindă cum n-a mai reuşit altul până acum: Verdun! Mari pasionaţi de istoria Primului Război Mondial fiind, am căzut în ispită şi plecăm pe front cam jumătate de ceas în fiecare seară. Dacă vă tentează, să ştiţi că sunt mulţi români în ambele armate (germană şi franceză), războinici redutabili şi respectaţi. Săptămână bună să avem cu toţii, cât mai e din ea, că deja este marţi şi ne apropiem de week-end!
