Caută 
Minunea de la Iaşi. Fraţi separaţi la naştere, regăsiţi cu o scrisoare trimisă lui Moş Crăciun
4 MIN
„Dragă Moş Crăciun, eu sunt Tiberiu şi am 12 ani. Te rog să-i aduci fratelui meu o maşinuţă cu telecomandă şi surioarei mele o păpuşă pe care a văzut-o la televizor. Pentru mine te rog să aduci nişte dulciuri. Dragă moşule, te mai rugăm ceva. Vrem să fim împreună de Crăciun şi să te aşteptăm toţi trei lângă brad. Îţi mulţumim! Fraţii Şerban“, a fost rugămintea lui Tiberiu, cel mai mare dintre copiii familiei Şerban, copii care sunt împânziţi prin judeţ, după ce părinţii nu au mai putut să le asigure un cămin cald. Acum, „acasă“ pentru ei înseamnă în curtea celor trei asistenţi maternali care îi îngrijesc. Unul din Mădârjac, altul din Scobinţi şi încă unul din Focuri.
Chiar inainte de Craciun, cei trei fraţi s-au jucat şi au mâncat pentru prima dată toţi la aceeaşi masă, în cadrul evenimentului „Nu sunt singur pe lume… am un frate“, în Art House, în Moldova Mall. Au desenat o felicitare pentru Moş Crăciun, au gustat câte un aperitiv şi au împărţit o pizza. Pe lângă ei, alţi 33 de copii aflaţi în grija Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Iaşi s-au aşezat la mese, fiecare în dreptul numelui de familie pe care l-a moştenit. În total, fraţii din zece familii din judeţ s-au întâlnit în preajma Crăciunului, sub privirile părinţilor lor adoptivi. „Nu sunt singur…am un frate“ a fost ideea Asociaţiei „Ador Copiii“. Elena Spiridon, coordonatoarea fundaţiei, a luat în plasament o fetiţă de doi ani, pe care vrea să o înfieze. Copila are un frate de 12 ani şi viitorii ei părinţi s-au gândit să-i aducă împreună, ca să se cunoască. „Ana mea a fost abandonată în spital, mama nu a căutat-o vreodată, iar tată nu are. În certificatul de naştere, în dreptul numelui tatălui, este trasă o linie şi atât. Din nefericire, în aceeaşi situaţie se găsesc mulţi dintre copiii pe care îi vedeţi aici“, spune Elena, arătând spre prima masă, acolo unde fetiţa ei, un pitic blond cu ochi albaştri, lipeşte împreună cu fratele său felicitarea pentru Moş Crăciun.
„S-au văzut acum trei ani, dar erau prea mici şi nu-şi mai amintesc“
Fraţii Matei sunt patru copii cu vârsta între 7 şi 11 ani. Doi dintre ei locuiesc în Iaşi, alături de doamna Mirela, şi ceilalţi doi pe lângă Hârlău, într-o altă familie. „S-au văzut acum trei ani, dar erau prea mici şi nu-şi mai amintesc. Acum am făcut noi schimb de numere de telefon şi ne gândim să ne mai întâlnim pentru ca lor să le fie bine“, îmi povesteşte unul dintre asistenţii maternali după ce s-au aşezat toţi şase la masă.
Copiii au început şcoala chiar de când au intrat în familiile îngrijitoare, iar acum asistenţii maternali sunt mulţumiţi de rezultatele fraţilor. „Copiii îşi cunosc povestea, ştiu că părinţiilor lor nu pot să-i caute şi atunci înţeleg de ce nu sunt chemaţi la direcţie să se întâlnească cu părinţii, precum ceilalţi“, mai spune Mirela. Spre deosebire de ei, Alex şi Andrei s-au mai văzut de câteva ori, atunci când mama lor naturală a venit la DGASPC. „Săraca fată nu are unde să stea, şi atunci a adus copiii la direcţie, iar noi i-am luat. Acum mai are un băiat de aproape doi ani şi abia se descurcă. Despre tatăl copiilor nu ştim nimic. Am auzit mai demult că ar fi închis“, mi-a povestit Dana, o femeie trecută de 45 de ani care nu are niciun copil şi care, văzând că nu poate rămâne însărcinată, a hotărât să crească minori abandonaţi. „Prima dată am luat o fată de 11 ani, care acum are 25, şi tot la mine trage. Când ea a trecut de 18 ani, l-am luat pe Andrei, un băiat de un an jumătate care acum are aproape nouă ani. Pe el sper să-l pot înfia. Nu l-a căutat nimeni până acum şi m-am ataşat atât de mult de el încât nu aş vrea să-l mai dau. Acum trei ani l-am primit şi pe Alex, iar acum îi am pe toţi trei lângă mine“.
„A, mă scuzaţi, l-am încurcat cu celălalt frate“
Familia Simion are cinci copii pe care nu i-a mai putut creşte. Acum, trei asistenţi maternali îi îngrijesc pe micuţi, doi dintre ei având luaţi în casa lor câte doi copii cu vârste apropiate, iar un altul ocupându-se de un băiat al familiei nevoiaşe. La întâlnirea de la Moldova Mall, fraţii Simion sunt cei mai drăgăstoşi.
Surorile mai mari îşi iau fraţii mai mici în braţe, cu rândul, şi-i îmbrăţişează ca pe nişte rude cu care nu s-au văzut de foarte mult timp. „Nu ne-am mai întâlnit cu toţii şi acum ne facem poze ca să-i avem mereu pe fraţii noştri mai mici în telefon. Uite, el este fratele meu Radu. A, mă scuzaţi, l-am încurcat cu celălalt frate. El este Daniel. Încă nu i-am învăţat“, mi-a spus Iustina.
În judeţul Iaşi, aproximativ 2.600 de copii sunt în grija DGASPC. 1.500 în centrele de plasament şi 1.100 la asistenţii maternali. Alţi 1.000 de copii pe care părinţii nu-i pot creşte au fost încredinţaţi rudelor. Potrivit raportului publicat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în iunie 2013, în Regiunea Nord-Est, Iaşul are cei mai mulţi copii separaţi de familii. (Iulia CIUHU)
