O mică eră a talmeş-balmeşului în justiţie

Bilanţul DNA din anii următori nu va mai arăta impresionant precum cel din 2015. La DIICOT situaţia poate fi de-a dreptul tragi-comică. Efectele deciziei CCR din 16 februarie, prin care a fost declarat neconstituţional un articol din Codul de procedură penală care permitea SRI să facă interceptări în dosarele parchetelor, nu se pot absorbi în săptămâni sau luni de zile, iar noul sistem, încă o necunoscută, are nevoie de ceva timp pentru a-şi face rodajul.

„Noul sistem” este o incertitudine. Primul plan, la repezeală, este acela de a echipa fiecare parchet cu propria aparatură şi a angaja proprii oameni. Numai ca să-şi blindeze serviciul tehnic cu specialişti, fără să apeleze la oamenii şi tehnica SRI, DNA ar mai avea nevoie de cel puţin 10 de milioane de euro şi vreo 130 de poliţişti, de 5 ori mai mulţi ca în prezent. DIICOT plusează şi cere o sumă dublă şi alte sute de oameni. Iar dotarea tuturor parchetelor cu tehnică şi specialişti ar costa, susţine ministrul justiţiei, Raluca Prună, nu mai puţin de un miliard de euro! De unde bani? Până se vor găsi soluţii de finanţare de la buget, inevitabil apar pierderi din incapacitatea de descoperi infracţiuni economice grave. Iar funcţionarea „pe avarie”, pe dosare prioritare, nu aduce justiţiei nici performanţă, nici credibilitate.

Nu este deloc exclusă varianta, invocându-se lipsa banilor, să se constituie un singur serviciu tehnic de interceptări, pus la dispoziţia tuturor parchetelor, şi foarte previzibil, aflat sub control parlamentar. Adică supravegheat tocmai de cei care-i fac sistematic scăpaţi pe colegi de arest sau se fac că supraveghează SRI. Călin Popescu Tăriceanu „se consideră răzbunat” de decizia CCR. Ne va detalia probabil zilele următoare. Până atunci, Traian Băsescu a şi lansat acuzaţia că şefii DNA şi DIICOT sunt, de fapt, „ahtiaţi după putere” şi o modalitate sigură de a le stăpâni instinctele este să fie lăsaţi fără servicii proprii de interceptare. Băsescu, şi probabil nu va rămâne unicul politician, insistă pentru o aşa-numită „autoritate civilă neutră de supraveghere a interceptării”. O fecioară între sfinţi. În teorie sună extraordinar, dar în practică va crea o imensă problemă de selectare a personalului, fiindcă este uriaş riscul scurgerilor de informaţii şi compromiterea marilor dosare de urmărire. Şefa DNA a subliniat că, înainte de a fi o problemă financiară, angajarea unor noi oameni în sistem este o mare bătaie de cap în găsirea specialiştilor integri.

O altă chestiune, la fel de greu de priceput, este cea a retroactivităţii măsurii CCR. De la CCR, voci în cunoştinţă de cauză, precum a lui Daniel Morar, dau asigurări că probele în cazul dosarelor în curs nu vor fi anulate în mod automat, judecătorii urmând să decidă „de la caz la caz”. Aici va fi un motiv justificat de scandal şi nimeni nu poate anticipa dimensiunea pierderilor. Ştim foarte bine ce înseamnă în justiţia română „de la caz la caz”. Se deschide o uşă a vulnerabilităţilor. Odată cu refacerea probatoriilor, adică scoaterea interceptărilor şi înregistrărilor făcute de SRI, unii inculpaţi au o nouă şansă de scăpare sau de a fi judecaţi pentru nimicuri, cu pedepse pe măsură. Pe bună dreptate, ideea retroactivităţii este atacată de Monica Macovei. Principiul stabilităţii juridice ar pleda ca probele făcute cu suportul tehnic al SRI, înaintea deciziei CCR, să rămână valabile, pentru că la data efectuării lor au fost constituţionale, iar neretroactivitatea este un principiu constituţional.

Urmează, aşadar, o perioadă de turbulenţe în zona justiţiei, în care mulţi politicieni care se ştiu cu musca pe căciulă se vor grăbi să pună fitile instituţionale. Vom avea liste impresionante cu inculpaţi eliberaţi de decizia CCR. Aici, şeful Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, parcă vrea să o întoarcă ca la Ploieşti: „Să ştiţi că în Anglia nu se fac interceptari şi acolo există oameni urmăriţi penal”. Păi atunci să declare interceptările neconstituţionale şi am scăpat de o problemă!  Şi, parţial, de anticorupţie.

Publicitate și alte recomandări video