Operaţiunea MOV

E primăvară. Prin ministerele şi instituţiile publice ale patriei, gospodarii prinşi în schema posturilor cu răspundere şi-au amenajat cu sârg frigiderele, iar subordonaţii, verzi de invidie, au deschis deja bursa zvonurilor: „Oare ce primeşte şefu’?”.

Pe timpul comuniştilor, când în galantarele magazinelor alimentare îi puteai descoperi, dacă aveai noroc, doar pe fraţii petreuşi, adică scheletele de pui cu care Partidul, în nesfârşita-i bunătate, hrănea clasa muncitoare, operaţiunea MOV era mai dihai ca goana după aur. De la mic la mare, lumea era lovită de febra ploconului şi a trocului. Unii îşi rupeau opincile în căutare de măsline. Alţii, mai isteţi, făceau din timp rost de măsline, pentru a le schimba cu alte beneficii: „Eu am măsline, tu ce ai?”. De pe vremea când măslina, nu dolarul, era la putere ne va fi rămas vorba: „(o atenţie), o măslină, ceva”!

În epoca de aur, cine lucra la abator era cel mai tare din parcare, iar cine era director de abator avea lumea la picioare. Iar de picioarele directorului de abator atârnau, ca nişte cârlige de măcelărie, toţi oamenii Partidului, pentru că, de Paşte, tot credinciosul cu legitimaţie de pecerist ţinea să pună pe masă, creştineşte, miel, ouă şi vin (M-O-V).

Tot de pe vremea sărăciei multilateral dezvoltate, dacă nu chiar de mai înainte, datează şi controlul sanitar-veterinar ori de altă natură, denumit tot operaţiunea MOV. În săptămâna patimilor, umblau organele de control ale statului pe la comercianţi în căutare de nereguli. Ţinta principală a acestor verificări erau unităţile de alimentaţie publică, dar, chiar dacă se ducea la o uzină de şaibe, organul de control ştia întotdeauna, cu precizie, de unde poate sări iepurele… de Paşte. Se zicea, încă de pe atunci, că începe, demarează sau se declanşează operaţiunea MOV. Şi nu se lăsa organul din controlat până ce la domiciliu nu îi răsăreau, ca prin minune, lapte, brânză, carne, ouă şi ceva vin, plus nişte bani de cheltuială!

Se vede că, pe timpurile acelea, la operaţiunea MOV luau parte trei feluri de oameni: cei ce dădeau, cei ce primeau şi cei ce luau oricum. Altfel spus, în epocă se lucra sârguincios cu două soiuri de atenţie: atenţia acordată în chip interesat oamenilor din reţeaua P.C.R. (pile, cunoştinţe, relaţii) şi atenţia păstrată pentru zilele negre ale controalelor şi inspecţiilor aparent iscate pe nepusă masă, care căutau nodul din papură, acul din carul cu fân, porcul de Crăciun şi mielul de Paşte. De altfel, e ştiut că inspecţia cu beneficii stă şi astăzi înscrisă în fişa neoficială a postului de organ de control al statului.

Se zice că vremurile noi strică obiceiurile vechi. Tranziţia de la societatea inaniţiei la societatea de consum a afectat şi tradiţia strămoşească a operaţiunii MOV. Astăzi, înţelesurile obşteşti – şpagă en nature şi control inopinat cu finalizare frigotehnică – au intrat în concurenţă cu un alt înţeles, cel de întrecere în etalarea bunăstării. De sărbători, această iluzie a prosperităţii se concretizează în pregătirea unor mese pantagruelice. Trudesc bietele gospodine mai bine de o săptămână să pregătească ospeţe colosale, iar sâmburele de spaimă al acestor istovitoare pregătiri e grija ca nimic să nu lipsească de pe masă, ca şi cum masa de sărbători ar trebui să fie aidoma miezului tainic din care s-a născut însuşi universul. Patima de a face de toate se manifestă prin prepararea aproape simultană a 15-20 de mâncăruri, de la supe, borşuri şi aperitive, la răcituri şi sarmale, trecând prin felurite fripturi cu felurite garnituri şi poposind pe la nu ştiu câte deserturi. În societatea de consum, operaţiunea MOV începe cam pe la Florii şi se termină, hăt, încolo, după Rusalii. Aceasta e perioada de cinstire a sfântului supermarket, când dă robul lui Dumnezeu ture după ture în căutarea tuturor celor trebuincioase!

Nu doar pregătirile culinare dau mărturie despre patima preaplinului. Isteria socială a marilor sărbători interpretate ca ritualuri de exhibare a bunăstării are un câmp de manifestare mai extins. Publicitatea difuzată de televiziuni în perioada sărbătorilor pascale poate fi studiată cu atenţie pentru a înţelege cât de amplă e zona de cuprindere a chinurilor festive. Calupuri întregi de reclame dedicate medicamentelor cu rol digestiv sau purgativ îl îndeamnă chiar şi pe cel mai încăpăţânat om din lume să înţeleagă că liniştea sărbătorilor e strâns legată de o condiţie, şi anume să nu-i lipsească nimănui nimic din farmacia personală. Dacă tot te pui pe mâncat şi pe băut, măi vere, trebuie să-ţi iei măsuri de precauţie, nu?

În fine, nu putem să nu recunoaştem că, an de an, de sărbători, ne trezim, cuprinşi de panică, în plin déjà-vu. Ca şi gospodinele copleşite de calvarul mâncărurilor, jurnaliştii de top ai ţării se întrec în a ne aduce la cunoştinţă breaking-news-urile de pe frontul Paştilor. Parcă îl şi văd pe trimisul nostru special, Cătălin Teatru Tănase, în echipament de război, anunţând live ultimele exclusivităţi despre cea mai recentă catastrofă: „E de groază, stimaţi telespectatori! Mă aflu chiar aici, în acest supermarket, pentru a vă informa că s-a terminat vopseaua perlată de ouă! E ja-le! Şi nici cozonaci nu mai sunt prea mulţi! Andreea?”!

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi