Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Orgoliul singularităţii

GALERIE
ghenadie nicu200
  • ghenadie nicu200
- +

Nu ştiu în ce măsură pot fi contrase critic ritmurile de apariţie. Scriem dar mai ales publicăm în funcţie de un milion de factori, unii imponderabili, alţii cât se poate de concreţi, ba chiar rigizi. Între scrisul propriu-zis şi actul publicării intercalându-se uneori perioade apreciabile.

Povestea e veche şi recurentă, ne acroşează când de ici, când de colo, încât criteriul - dacă ar fi să ne cramponăm totuşi de el - e destul de lax. Însă nu lipsit complet de relevanţă: şi social vorbind, şi în bună parte chiar estetic. Spun asta, deşi nu am în momentul acesta la îndemână nici Clarviziunea orbului (apărută la Arc, în 1996), nici Moartea ca certitudine (Civitas, 1999), volumele care au impus-o pe Luminiţa Dumbrăveanu şi între care, iată, s-au interpus tocmai 15 ani, până la În grădina te iubesc, lansată de curând sub auspiciile editurii Prut Internaţional. Şi e un termen, dacă îl raportezi la frecvenţa cu care alţii scot carte după carte. Gândul obişnuit în asemenea cazuri e la scrupulul auctorial: publică rar ca urmare a unei exigenţe de fond, copleşitoare. Mă rog! Dar nu e întotdeauna exigenţa în chestie, mai ales prin părţile noastre unde scrupulul (de orice fel, apropo) e concurat rău de conjunctură, de variile nevoi, de grija zilei de mâine, de mormanul de facturi. Unui publică în fiecare an pentru că au prins un filon mai bun, nu-şi bat capul prea tare cu demâncarea şi jobul îi satisface măcar pecuniar. Alţii sunt strangulaţi de grijile zilei de mâine, ale zilei de mâine, subliniez, fiindcă majoritatea, oameni de litere sau de târnăcop (iată cum a şters aici capitalismul diferenţele), nu mai pot face proiecte barem pe termen mediu, darămite lung. Atmosfera toxică de provizorat şi bunul mers al literelor, de nu cumva descreşterea lor inexorabilă (minimalismul de care s-a făcut atâta caz la noi şi pe care unii l-au îmbăţişat cu o frenezie analizabilă aproape fiscal trebuie că e un fenomen colateral), iată un raport interesant cel puţin sociologic. Tranziţia n-a lovit numai economia: tăvălugul a trecut direct prin neuroni, încât ratările prin zonă sunt şi perfect democratice, nu doar mioritice.

De altfel, cartea te insolitează printr-un aer retro şi cumva donquijotesc, obstinându-se să ne vorbească într-o limbă revolută - limba frumoşilor patetici de altă dată - şi freventând o categorie de idei de care aproape că nu ne mai aducem aminte. Riscurile de desuetudine sunt imense, dar dacă un om de talia autoarei (presar foarte bun, în treacăt fie zis: meşteşug încastrat pe caracter; e de manual demisia ei în debutului primului mandat al lui Voronin) şi le asumă, trebuie să vedem aici şi o anume intenţie polemică sau, cel puţin, un orgoliu al singularităţii. Noul val ne-a obişnuit cu dezabuzarea, cu micile - ori marile - obscenităţi, cu bizara voluptate pentru aspectele morbide, ba chiar purulente, metafora de altă dată e adesea în premisa unor zgomotoase desfăşurări epice; noua poezie e un pariu întru tensiunea pe spaţii cât mai largi şi ca să nimereşti în punctul în care focalizează, trebuie să faci câţiva paşi îndărăt de la text. Aici, dimpotrivă, e o poetică de rit vechi, ca să zic aşa. Am regăsit, de pildă, grandilocvenţa din illo tempore, care îţi permitea să compari zilele frumoase cu Limba Română (cu majusculele pline de patos ale epocii!) sau să vorbeşti de o anume fiinţă dacică de soare... În fond, principiul unei ingenuităţi de dincolo de calcule şi conjuncturi, în total deziteres de paradigmă, care poate spune propriu, mai frust, adevărat, decât sonurile prefabricate, în schimb autentic. Luminiţa Dumbrăveanu n-a vrut să-şi aproprieze formule sau să participe la o viziune percepută ca fiind comună şi deci alienantă. Poezia aceasta comunică în primul rând, e ascetică în măsura în care nu practică spectacolul şi ostentaţia: „această fereastră întredeschisă/ e ca o peşteră în care/ luna-şi ademeneşte victimele// sunt una dintre ele/ romantică - ostatică/ şi nu-mi pasă deloc/ dacă lumea mă crede/ ruptă de lume”.

Ghenadie Nicu este corespondentul “Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri