Peşte să fie, că pescari sunt destui

* Am mai scris că, oficial, sezonul estival s-a inaugurat pe 1 Mai muncitoresc, când s-a umplut Litoralul; a fost o tentativă timidă, dar s-a dat tonul: după primele zile de mai, oamenii au început să se intereseze de concedii şi de destinaţii cât mai plăcute / ieftine. Fiindcă la noi s-a mers mai mult pe partea turismului de fiţe, românii preferă în general să-şi ia câmpii prin alte ţări, dar mai există oaze în care pot petrece şi cei cu venituri minime; am vizitat un asemenea loc şi am discutat cu proprietarul:

– Bună ziua, domnule Scoica…

– Aţi notat greşit, mă cheamă Stoica!

– Aha! Domnule Stoica, am înţeles că aveţi o plajă privată, cu preţuri mici. Cum sunt condiţiile? Pe măsura preţurilor, bănuiesc.

– Turiştii descoperă din prima zi că nu există condiţii proaste, ci doar băutură puţină.

– Practic, vă ocupaţi de aprovizionarea cu băutură. Totuşi, cum aţi ajuns investitor în turism?

– Nu-s investitor, că n-am investit nici măcar un leu. De unde bani?

– Atunci, de unde aţi avut ideea cu plaja privată?

– Când s-a dat pământul, cu legea, s-a făcut o încurcătură şi, în loc să-mi dea arabil şi vie, pe deal, m-am pomenit pe malul gârlei.

– Dar aveţi plajă şi apă, adică o adevărată staţiune.

– O staţiune rustică, pentru turiştii care fug de beton, de asfalt, de canalizare…

– Ce le oferiţi?

– În primul rând, linişte. Nici măcar radio sau televizor, că nu-i curent electric şi nici semnal nu-i, să te sune la telefon şi să te bată la cap. După aia, tratament cu nămol, că mai e de când s-au retras apele.

– Nămolul e bun la reumatism sau la ce anume?

– E bun că dacă te ungi peste tot, cu un strat mai gros, aşa, nu te ciupesc ţânţarii. Şi mai avem atracţia de scăldat, dar cu grijă, că e plin de aragazuri şi frigidere vechi.

– În cazul ăsta, de ce ar veni cineva aici, la dumneavoastră, ca turist?

– Eu am învăţat că nu poţi face nimic pe gustul omului…

– Văd că, totuşi, pe malul apei sunt pescari; ce prind ei, ce soiuri?

– Era vorba aia: "lac să fie, că broaşte sunt destule"; eu am adaptat-o "peşte să fie, că pescari sunt destui". În cazul de faţă, pescari sunt destui, dar peşte nu-i…

– Atunci ei de ce stau?

– Din orgoliu. Pescarii sunt aproape la fel de trombonişti ca politicienii; primii care au fost aici n-au prins nici măcar o broască, dar după aia s-au lăudat peste tot cu crapii şi ştiucile de un metru pe care le-au dus acasă. |ştia, pe care-i vedeţi, stau de două zile; când pleacă, în drum spre casă se opresc la pescărie, să cumpere. Aşa fac toţi.

– Deci e o escrocherie, de fapt, că le percepeţi taxă deşi ştiţi că nu e peşte…

– Taxă pentru că se relaxează în aer curat, pe tarlaua mea. De fapt, taxele nici nu-s mari, mie din altceva îmi iese beneficiul…

– Din ce? Faceţi şi agricultură pe terenul dumneavoastră?

– Afacerea mea de bază e pescăria din sat, pe lângă care trec toţi în drum spre casă. De acolo cumpără pescarii, să aibă cu ce se lăuda!

– Venind încoace am citit pe o pancartă "Spre plajă privată"; unde-i plaja?

– Aia, recunosc, a fost greşeala zugravului care a pictat pancarta, că era bine ciupit şi a încurcat cuvintele. Trebuie "Spre privată plajă", să ştie oamenii unde e WC-ul!