Plăcuta „invazie” vikingă la Iaşi

Anul acesta mi s-a întâmplat să descopăr, la o întâlnire-dezbatere "Alecart", de la C. N. "Mihail Sadoveanu" (mă încăpăţânez eu să-l numesc aşa, în ciuda acum amputatei denominaţii oficiale: numele marelui scriitor nu are de ce să tragă, cred, deloc în jos, ba dimpotrivă, blazonul şcolii de elită, în ordine istorică, al doilea – după "Sf. Sava" Bucureşti – Colegiu Naţional din România şi primul din Moldova), o autoare norvegă, Hanne Ørsted,şi romanul ei, Iubire, despre care am scris pentru "Cronica veche"/noiembrie a.c. M-a interesat şi mi-a plăcut dialogul său inteligent şi incitant cu elevii cititori şi cu noi, toţi ceilalţi prezenţi atunci şi acolo. Dornic de a-i citi cartea m-a făcut şi confirmarea autoarei, la întrebarea mea, cum că este o preţuitoare a poeticii filmelor lui Ingmar Bergman, marele cineast suedez, găsindu-ne astfel, noi doi, şi afinităţi de ratingal nostru, de cinefili: Personna, Fragii sălbatici, Strigăte şi şoapte…, ale căror atmosferă, tonalitate şi, mai cu seamă, viziune asupra complexităţii şi tensiunilor omenescului profund sunt, toate aceste dominante, în co-rezonanţă(ecou dinspre poetul George Popa şi colegul meu, comparatistul Leonida Maniu) cu Iubireal scriitoarei norvegiene.

Dar numai atât n-ar fi fost de ajuns pentru a "vorbi"/ scrie aici, cu vizibilul hiperbolism ludic, despre o "invazie" a urmaşilor de vikingi din Ţara Fiordurilor. S-au desfăşurat, însă, la UAIC, Litere câteva zile de splendid dialog cultural româno-norvegian, în amfiteatrul "G. Ibrăileanu", începând cu un mic colocviu pe tema Social media are really social?. În miezul lui, cu o expunere densă, substanţială, nici o clipă pedantă, un strălucit Profesor de la Universitatea din Oslo, Helge Rønning, care a răspuns întrebării-generic, aplicat şi coerent argumentat, echilibrat şi nuanţat totodată, preocupat de avantajele şi potenţialul social ale acestor media, nu mai puţin decât şi de ambiguităţile, versatilitatea uneori duplicitară, manevrele manipulatoare şi riscurile de ideologizare camuflată din acelaşi domeniu. În pandant de optică şi de fond cu oaspetele s-a situat universitarul ieşean Daniel Condurache,profesorul de jurnalism al multora dintre cei din băncile amfiteatrului, celor doi urmându-le şi tânărul informatician Alexandru Grigoraş al cărui expozeu a avut ca obiect "paleta" serviciilor IT ale UAIC, oferite studenţilor, profesorilor şi în general publicului. Pe ansamblu, un interval fecund, de receptare şi intrare în dialog cu vorbitorii, pentru întregul auditoriu, sunt convins.

Nu mai puţin bogată în informaţie, tandem al expunerii catedratice cu dialogul, a fost şi ziua următoare, din nou cu Helge Rønning, dar alături de acesta, şi Crina Leon, titulara cursurilor de norvegiană, vorbitori în util îngemănate şi complementare abordări ale biografiei şi creaţiei marelui dramaturg Henrik Ibsen (capodopere, exegeză, mizanscene româneşti, receptare şi fortune, universale) nu fără a le situa în necesarul context istorico-politic şi de istorie a culturii, nu numai norvegian sau scandinav, ci şi larg deschis (world). Filmul – ecranizare Fata cu portocale, frumos, chiar uşor calofil, a plăcut şi el şi ar fi fost loc şi de débat, cu atât mai profitabil la întâlnirea cu un "eşantion" de roman şi film, ambele suedeze.

În totul, o (realmente) plăcută şi rodnică "invazie nordică", deloc glacială. Aşa că, dragi "vikingi", please, recidivaţi as soon as possible!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar