Caută 
8 MIN
„Sunt prematuri care merg foarte bine. Şi chiar dacă au avut o infecţie, au supravieţuit. E adevărat că la prematur infecţia poate duce la deces într-un timp extraordinar de scurt: acum vezi copilul că este foarte bine şi în câteva ore se prăbuşeşte şi face şoc toxicoseptic. Dar, sunt rare astfel de cazuri când se ajunge la deces. Mereu le spun părinţilor că noi facem totul pentru copil, dar depinde însă şi de copil cum reacţionează la acel tot. Pentru că sunt copii care indiferent cât ai face pentru ei, nu reacţionează“, explică prof. dr. Maria Stamatin, şefa Centrului de Neonatologie, Maternitatea Cuza Vodă Iaşi. O naştere prematură aduce o multitudine de întrebări legate de şansele copilului respectiv de a supravieţui, ce probleme apar şi de ce. Aflaţi din articolul următor riscurile la care este expus un prematur, ce complicaţii pot apărea şi de ce.
Prof. dr. Maria Stamatin, şefa Centrului de Neonatologie, Maternitatea Cuza Vodă Iaşi:
„În primul rând trebuie spus că există prematuritate şi prematuritate extrem de mică. Există mai multe categorii de prematuri. Prematurul de 34-35-36 de săptămâni se numeşte prematur rârziu şi, în general, are o evoluţie bună. Dar şi aceşti copii pot să dezvolte nişte complicaţii. Însă complicaţiile majore sunt la prematurul sub 32 de săptămâni de gestaţie şi sub 1.500 de grame. Acest prematur nu are toate structurile interne bine formate şi pe aceste structuri poate face o serie de patologii.
Probleme respiratorii
În primul rând vorbim despre detresa respiratorie prin deficit de sulfactant. Sulfactantul este o substanţă care tapetează alveolele pulmnonare şi previne colabarea alveolară. Ajută la deshiderea alveolelor, săculeţii minusculi din plămâni unde oxigenul este capturat din aerul inhalat şi absorbit în vasele de sânge. La prematur, şi mai ales la prematurul foarte mic – cel sunb 30- 28 de săptămâni, acest sulfactant nu există. Începe să se secrete din săptămâna 17 de gestaţie în cantitate mică, dar se secretă suficient abia la 34 de săptămâni de gestaţie. Şi atunci nou născutul prematur va face acest sindrom de detresă respiratorie prin deficit de sulfactant. Chiar dacă o să-i administrăm sulfactant – una sau două doze – de multe ori aceşti copiii sunt pe suport respirator mai multe de 14 zile, uneori chiar 28 de zile. Sunt unii foarte mici, de 500-600 de grame, care stau pe suport respirator şi 30 – 40 de zile. De asemenea, aceşti copii care au nevoie de suport respirator pot face infecţii respiratorii repetate. şi uneori din cauza acestora se pot pierde până la vârsta de doi ani.
Hemoragia intraventriculară
O altă patologie pe care poate să o dezvolte prematurul este hemoragia intraventriculară, de diferite grade, complicaţie care adesea poate însoţi detresa respiratorie.Şi care poate fi catastrofală: poate duce la deces sau la complicaţii pe termen lung. La prematur în zona subependimară avem vase subţiri şi nu există încă un ţesut bun de susţinere. Din cauza hipoxiei – nu ajunge suficient oxigen la vasele cerebrale respective, acestea se rup. O astfel de complicaţie e destul de frecventă şi este invers proproţională cu vârsta de gestaţie. Cu cât e mai mic prematurul, cu atât riscul de deces creşte. Se poate ajunge şi la 40-60% la categoria de copii sub 30 de săptămâni de gestaţie. Sigur că cei care suferă de hemoragia intraventriculară gradul I şi II, pot avea o evoluţie foarte bună. Hemoragia intraventriculară de gradul III şi IV este cu risc crescut de deces sau hidrocefalie.
Infecţiile: nu există mediu spitalicesc steril!
Subliniez că nu există spital steril şi infecţii există în fiecare secţie de terapie intensivă neonatală. Rata nornală a acestora poate fi între 6 şi 33%. De precizat că 50% dintre prematuri pot deceda din cauza infecţiei. Asta deoarecenu au sistem imun. Abia în ultimul trimestru de sarcină trec toate imunoglobulinele de la mamă la copil. Ori aceşti copii nu au ultimul trimestru de sarcină şi nu au cu ce să se apere. Pe acest copil care nu are cu ce să se apere, se vine cu proceduri de diagnostic şi de tratament. Ventilaţie asistată care înseamnă o sondă introdusă în trahee. Şi alimentaţie parenterală care înseamnă un cateter pus pe un vas periferic sau o branulă pe o venă. De asemenea, aspirarea prematurilor din nasofaringe, trahee. Gavajul – prematurul este hrţnit prin gavajdeoarece nu are reflexul de supt sau de deglutiţie decât după 34 de săptămâni şi nu pot fi alimentaţi la sân. Şi să nu uităm de riscul de infecţie prin mâini. Mereu subliniez că cel cel mai bun mijloc de apreveni o infecţie este spălatul pe mâini. Atât pentru personal cât şi aparţinători. De foarte multe ori te superi pe mame pentru că în timp ce stau la copil, cu o mână sunt pe bebeluş şi cu o mănă sunt pe telefon. Trebuie să înţeleagă că pe telefon există mai mulţi germeni decât pe capacul de la toiletă. Deci, toate cele menţionate mai sus reprezintă defapt un risc multiplu de transmitere a infecţiei. Problema e că vorbim de infecţii cu cu germeni rezistenţi. Şi asta deoarece se utilizează antibioticele cu foarte mare uşurinţă. Vorbim deja de un abuz de antibiotice. Aşa cum spuneam, nu există spitale sterile, nu există mediul steril de spital. Îngrijorarea o reprezintă de fapt această rezistenţă. Din aceste motive e bine ca gravida să fie sub observaţia unui medic, să ia tratamente doar la recomandarea acestuia. Şi să nu uităm să ne spălăm pe mâini de fiecare dată când intrăm în contact cu copilul“.
Intoleranţa digestivă
Probleme pot apărea şi la prematurii de 34-35 de săptămâni!
„Subliniez că chiar şi un prematur normal de 34-35 de săptămâni care nu a pus probleme mari în maternitate, pe termen lung poate dezvolta anumite patologii: fie tulburări motoriii, fie cognitive sau de limbaj. Tocmai de aceea, noi, până la împlinirea vârstei de doi ani, rechemăm toţi aceşti copii şi-i vedem periodic“, arată prof. dr. Maria Stamatin.
O altă problemă este o reprezintă intoleranţa digestivă. Până reuşeşti să alimentezi un prematur este extrem de dificil. Crezi că ai ajuns undeva şi trebuie să o iei de la capăt. Prematurii nu au bine dezvoltate intestinele şi nici eliminarea scaunului nu e la fel ca un nou-născutul la termen. Uneori se poate instala acea enterocolită ulceronecrotică, complicaţie de temut. Irigarea proastă a intestinului poate duce la ischemie intestinală peste care grefează o serie de germeni şi apare enterocolita ulceronecrotică.
Retinopatia de prematuritate
O altă complicaţie este retinopatia de prematuritate tot din cauza faptului că prematurul nu are bine dezvoltate vasele de la nivelul ochilor sau/şi ca şi complicaţii de la administrarea de oxigen. Pentru că oxigenul îl ajută să respire, dar în unele cazuri poate avea şi efecte secundare. Noi avem un oftalmolog care vine în maternitate şi face evaluări periodice. Iar dacă există probleme poate recomanda la timp efectuarea unei intervenţii pentru a preveni orbirea. Important este ca părinţii să respecte recomandările medicului şi să vină cu copilul la controlalele periodice şi după ieşirea din maternitate.
Părinţii trebuie să respecte toate acele controale recomandate la externarea din maternitate
Vorbim de acele controale oftalmologice, neurologice sau orl care se fac periodic după ieşirea din maternitate. Pentru a depista retinopatia diabetică, hipoacuzia sau surditatea şi eventuale probleme neurologice. Subliniez că chiar şi un prematur normal de 34-35 de săptămâni care nu a pus probleme mari în maternitate, pe termen lung poate dezvolta anumite patologii: fie tulburări motoriii, fie cognitive sau de limbaj. Tocmai de aceea, noi, până la împlinirea vârstei de doi ani, rechemăm toţi aceşti copii şi-i vedem periodic. Iar dacă au nevoie de mai mult se trimit către cabinetele de recuperare neuromotorie. E foarte important ca această recuperare să înceapă precoce. Nu după un an. Avem în maternitate un kinetoterapeut care învaţă mamele cum să stimuleze copilul, cum să lucreze cu acesta.
Cu prematurul trebuie să se lucreze foarte mult şi să fie stimulat şi după ieşirea din maternitate. Există şi un centru de stimulare neurosenzorială care se ocupă de aceşti copii: Asociaţia Sense cu care noi colaborăm şi care face nişte lucruri fantastice. Din păcate, în ciuda recomandărilor noastre, părinţii se bucură că micuţul stă cuminte şi ignoră faptul că prematurul trebuie tot timpul stimulat. Asta dacă vrem să avem un copil sănnătos. Şi putem avea un copil sănătosdacă noi ca şi familie dacă ne implicăm. Altfel, tot ce au făcut cei din maternitate este egal cu zero dacă nu se continuă recuperarea acasă.
Din păcate mulţi dintre părinţi nu sunt pregătiţi să îngrijească un prematur
Sunt prematuri care merg bine. Şi chiar dacă au avut o infecţie, au supravieţuit. E adevărat că la prematur infecţia poate duce la deces într-un timp extraordinar de scurt: acuma vezi copilul că este foarte bine şi în câteva ore se prăbuşeşte şi face şoc toxico-septic. Dar, sunt rare astfel de cazuri când se ajunge la deces. Mereu le spun părinţilor că noi facem totul pentru copil, dar depinde însă şi de copil cum reacţionează la acel tot. Pentru că sunt copii care indiferent cât ai face pentru ei, nu reacţionează. Şi pot spune că aici îngrijim prematurii la standarde internaţionale, idiferent de situaţia părinţilor. Recent au fost colegii din Statele Unite care au rămas foarte impresionaţi de ceea ce facem aici. Doi profesori din USA şi o terapistă respiratorie care se ocupă numai de aşa ceva. Din discuţiile cu aceştia ne-am convins că practic în acest moment avem tot ce au Statele Unite. Cu excepţia unui sistem de ventilaţie cu oxid nitric pentru tratarea cazurilor severe de hipoxie, sistem pe care îl vom avea şi noi în curând. Deci, acordăm îngrijiri la standarde foarte înalte. Părinţii trebuie să înţeleagă că toate aceste complicaţii nu ţin de neonatologi sau de obstetricieni, ci ţin de copil. De asemenea, amintesc că gravida trebuie să meargă la medic pe perioada unei sarcini. Obstetricianul poate identifica riscul de naştere prematură. Sunt gravide care stau două-trei luni în spital sau acasă pentru că medicul a identificat riscul de naştere prematură. Şi evită un astfel de eveniment. Din păcate sunt femei care nu merg la nici un medic şi nasc la 25-26 de săptămâni. Şi acest gen de părinţi nu înţeleg că trebuie să lucreze ulterior cu prematurii pe care noi îi salvăm. Din păcate chiar dacă noi facem foarte mult în maternitate, o parte dintre părinţi nu sunt pregătiţi să îngrijească un prematur. De foarte multe ori aflăm că respectivul copil a murit acasă după 2-3 zile: ne spun părinţii că a aspirat lapte şi a murit. E dureros când reuşeşti să slavezi un astfel de copil şi familia îl neglijează. Şi, să nu uităm că se cheltuie foarte mulţi bani. Îngrijirea unui prematur foarte mic, sub 28 de săptămâni, care stă 2-3-4 luni în maternitate, înseamnă uneri ca şi cost şi 3 miliarde de lei vechi“.
