Reclămi

luni, 08 februarie 2016, 02:50
1 MIN
 Reclămi

Bănuiesc eu că nu-s singurul care a observat cum înainte de sărbătorile de iarnă abundă la televizor publicitatea pentru diverse medicamente ori aşa-zise suplimente alimentare menite a te scoate din impasul digestiv cauzat de posibila şi pentru nu puţini probabila abundenţă a meselor grele.

Atunci nu le-am mai băgat în seamă – asta şi pentru că am plecat la ai mei. Revenit, n-am putut să nu remarc reclama asiduă din zilele trecute de pildă la Digenzym plus – şi asta nu pentru c-aş avea ceva împotriva acestor „suplimente alimentare” (n-am folosit vreunul până acum), ci pentru faptul cum sună această reclamă care se-ncheie după cum urmează: „Digenzym – te simţi uşor după o masă grea!”

Iniţial, n-aş fi putut spune ce anume mă deranja la reclama asta. La un moment dat, însă, mi-a picat fisa: stai, dom’le, „masă grea”? Păi, felul cum este ea pusă-n ecuaţia publicitară e aşa, ca şi cum masa grea e o fatalitate, ceva inevitabil. De aceea, cum ar veni, s-a inventat digenzymul ăsta, nu-i aşa, ca să poţi înfuleca după poftă şi liniştit (fără să superi soţia, soţul, gazda care a gătit) mâncarea, fel după fel. Bagi apoi un digenzymuţ pe gâtlej şi gata, „te simţi uşor…”!

Uitându-mă pe net la descrierea susnumitului supliment alimentar, aflu că este o „combinaţie complexă de enzime digestive, fibre solubile şi probiotice care acţionează asupra compuşilor greu digerabili în stomac” şi, întru „stimularea digestiei rapide”, este gândită… „în special pentru gurmanzi sau cei cu digestie slabă”!

Hm, o fi de folos. Totuşi, ceva-mi spune că astfel de suplimente şi medicamente pe de-o parte nu cred că pot reprezenta o soluţie sănătoasă, pe de alta tocmai prin felul cum li se face publicitate induc ideea că-ţi rezolvă dintr-o pastilă ori capsulă excesele.

Scriind asta, mi-am adus aminte de o reclamă similară care face elogiul altui medicament, pardon: supliment alimentar care rezolvă problema unei solicitări excesive – a ficatului, de data asta. Anume reclama aia care-ncepe cu întrebarea „Tu ştii care este vârsta reală a ficatului tău?” şi se-ncheie cu un, recunosc, joc de cuvinte memorabil (mai ales la propriu…): „Ficat fortificat. Cu Fortifikat Forte!”

Mda. Din păcate chiar există mulţi oameni care nu se pot abţine de la diferite excese alimentare, falşi „gurmanzi” (cei adevăraţi nu mânâncă mult, ci bine, adică mâncăruri de calitate în cantitate rezonabilă!), deci mâncăi pofticioşi care se ghidează după prosteasca vorbă din popor cum că decât să-mi pară rău, mai bine să-mi fie rău! Iar aceştia, nu-i aşa, reprezintă publicul ţintă pentru astfel de „reclămi”!

Un alt fel de reclamă este cea ilustrată tot zilele astea de spotul publicitar pentru Coquelet de Bretagne de la Edenia – adică pentru puiul cela care nu creşte într-un an cât alţii în şapte, care, deducem, creşte normal (fără injecţii cu hormoni sau ce naiba o fi – chiar e o animaţie-n reclamă cu o găină injectată cu ceva…), deci bio (sau organic, cum ar spune americanii). Foarte bine, îţi spui, dar apoi afli pe finalul spotului cum că „în ambalajul de Edenia se-ntâmplă doar ce trebuie!”. Poftim? Da’ ce, dom’le, cocoşelul cela de Bretagne creşte direct în ambalaj? Să se fi spus măcar că „în ambalajul de Edenia ajunge doar ce trebuie!” Asta dacă facem abstracţie de cam ceţosul „ce trebuie”…

Şi, în fine, una aşa, cu cârlig spre mine (ca sas): CrisTim are un nou spot publicitar la aşa-zisul salam săsesc. Spotul se joacă cu exerciţiul de dicţie „şase saşi în şase saci” şi reclama la loto („doar şase-s norocoase”), venind cu fraze de genul „doar şase saşi sunt meseriaşi”, respectiv „doar şase saşi ştiu reţeta originală”. În imagine vedem apoi şi şase aşa-zişi saşi care numai ca saşi nu arată, ci amintesc mai degrabă atirolezi ori bavarezi. Sincer să fiu – n-am cumpărat niciodată salam săsesc – şi dacă am gustat vreodată, am făcut-o din întâmplare. Nu ştiu ce treabă are acest produs cu adevăratul salam săsesc – înclin să cred că niciuna, câtă vreme, aşa cum ştiu eu, salamul săsesc adevărat era unul crud-uscat şi afumat, o rudă de salam tare care nu trebuia să stea neam în frigider! „Salamul săsesc”, deci, nu-i decât o găselniţă publicitară şi nimic mai mult.

Mă opresc aici, nu fără a conchide că, deşi mă enervează aproape toate spoturile publicitare, putem totuşi învăţa câte ceva din ele. Aşa că: atenţie la reclămi!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

Comentarii