Revoluţia bunului samaritean

Aşa cum era de aşteptat, Crin Antonescu a făcut un mare pas lateral. Pentru a permite partidelor de dreapta să se unească. Sau pentru că a priceput că nu mai avea nici o şansă să ajungă, peste câteva luni, preşedintele României. Dar aceste elemente sunt totuşi destul de puţin relevante.

Înainte de a se retrage, Antonescu i-a lăsat cale liberă la şefia partidului primarului de Sibiu, Klaus Iohannis. Dar a ţinut şi să direcţioneze PNL către familia popularilor europeni, un grup politic mai puternic decât cel al liberalilor. Ceea ce i-a făcut pe unii dintre colegii de partid, precum braşoveanul Dumitru Ghişe, să se arate profund nemulţumiţi de ultimele decizii ale lui Crin. Dar poate că nici aceste opţiuni nu sunt chiar atât de semnificative.

Mult mai important pare altceva. Faptul că procesul de unificare a dreptei începe să semene leit cu demersul de constituire a USL. Doar că în vreme ce singurul obiectiv al social-liberalilor era destructurarea regimului Băsescu, ţinta principală a liberal-democraţilor a devenit stoparea ascensiunii lui Ponta. Cu alte cuvinte, de la USL şi isteria anti-Băsescu, am trecut la „ULD” şi cabala anti-Ponta. Despre adevăratele probleme ale României nu mai vorbeşte nimeni.

Dramatic pentru noi este că la recentele alegeri pentru Parlamentul European, partidele extremiste, xenofobe şi eurosceptice au căpătat o mulţime de voturi vorbind despre România. De rău. Să recunoaştem adevărul: în spatele conaţionalilor care se duc doar să muncească din greu, dar cinstit (dar nici ei nu sunt primiţi tot timpul cu braţele deschise), colcăie o armată infamă. De cerşetori, prostituate, traficanţi, hoţi, tâlhari, profitori etc. Îi vreţi vecini? Nici eu! Şi atunci cum să ceri onorabilului membru al distinsului imperiu britanic să accepte mirosul de rahat, urletul manelelor şi mâna străină jegoasă scormonind în buzunarul elegantei haine de tweed?

În ultimele două decenii, guvernanţii nu au venit cu nici o soluţie la această problemă specifică României. Dimpotrivă, pegra, adică pătura indivizilor care trăiesc la marginea societăţii şi dincolo de lege, de regulă în condiţii mizerabile, se extinde. Am încercat să externalizăm problema, dar nu ne-a ieşit pasienţa. Aici, la noi acasă, trebuie făcut ceva. Şi nu facem. Pe de altă parte, ne sufocăm de indignare că americanii şi nemţii cică iau hotărâri peste capul nostru. Păi noi tocmai am dovedit că nu avem cap. Doar gură.

Mizând exclusiv pe ajutoare sociale, politică ce descurajează atât munca, dar mai ales integrarea pomanagiului într-o societate sănătoasă şi dinamică, stânga pare a nu avea interes să propună soluţii viabile. Prea multe voturi sunt recoltate din aceste zone vulnerabile. La rândul ei, dreapta se unifică. Şi anunţă că se va sacrifica din nou pentru binele românilor păcăliţi de Ponta. Dar care e totuşi proiectul dreptei unite din România cea hulită? Nu vă mai sacrificaţi, domnilor! Veniţi cu soluţii!!