Sănătatea politicii şi politica sănătăţii

Vina nu le aparţine nici liberalilor, nici pesediştilor; de uneperişti, doctori toţi, nici nu poate fi vorba, iar aldiştii lui Tăriceanu sunt la început. "Vinovat este guvernul Cioloş", strigă în cor aleşii românilor, guvern care, în mai puţin de un an de zile, a reuşit să ne arate tuturor în ce stare se află ţara şi cum a fost ea condusă, administrată sau mai bine zis furată.

Vara a debutat cu alegerile locale, recent încheiate. Din păcate şi din nefericire pentru români, fără niciun fel de dezbateri de un nivel intelectual şi politic acceptabil, care să limpezească minţile alegătorilor. Totul a fost un spectacol grotesc, susţinut de politicieni de rangul doi şi trei, fie ei penali sau nu, mânaţi doar de gândul înavuţirii. Unii dintre ei au fost aleşi închişi fiind, alţii sunt în aşteptare. Numai o minte bolnavă mai putea să aibă tupeul de a candida ştiind că are dosar penal. Dar dragii de ei nu s-au pierdut cu firea! Partidele i-au propus, alegătorii au pus ştampila pe ei. Votul este secret, iar în cabina de vot nu există camere de luat vederi. Despre voturile dispărute la sectorul 1 din Bucureşti nu mai vorbim.

Rămâi uimit şi nu poţi să nu te întrebi cum e posibil ca penalii să fie aleşi cu procentajele cele mai mari! Dacă în mediul rural şi-au spus cuvântul rubedeniile, în marile oraşe, explicaţii logice nu există. Întrebarea este răspuns şi răspunsul e întrebare. Ce au gândit alegătorii când, în cabina de vot, au pus ştampila pe asemenea specimene este imposibil de aflat. Cum e cu putinţă ca oameni plini de neputinţă să fie aleşi primari ai Capitalei? Cu siguranţă, ei fac parte din categoria celor care au soluţii pentru tot ce nu ştiu. Fără niciun fel de experienţă în administraţie, să accepţi să fii propus şi ales pentru o asemenea funcţie complexă este de neimaginat şi de neconceput. Nimeni nu se pierde cu firea. Vinovat este Cioloş şi guvernul său de tehnocraţi! Pentru că veni vorba de guvernul tehnocrat, merită să ne întrebăm câţi dintre membrii acestui cabinet au fost impuşi de Blaga, Gorghiu sau Dragnea şi câţi au fost aleşi de Cioloş? Totul e tăcere.

Este limpede că, de un sfert de veac, în România, democraţia se construieşte pe ruinele comunismului, iar securitatea se reînnoieşte, vorba parlamentarilor, pe repede înainte. Într-o ţară în care parlamentarii, în frunte cu tenacii şi penalii Tăriceanu şi Dragnea, se luptă ca să dezincrimineze abuzul în serviciu, e posibil orice. Mai nou, cine iese din rând este executat pe loc. Cazul domnului Zgonea, colegul lui Mihai Viteazul, cel cu antilopele.

Iată cât de "sănătoasă" este politica românească! Nu are nevoie de niciun tratament. Alegătorii s-au culcat pe o ureche. I-au pus diagnosticul de boală cronică de cauză idiopatică şi o ignoră ca atare.

Cu aşa politicieni, nici sistemul sanitar nu e mai sănătos. Arşii sunt trataţi prin străinătate, că în ţară şanse să trăieşti nu prea sunt. SMURD-ul este în cădere liberă, uneori şi prin Basarabia, însă fără Arafat din guvernul tehnocrat. Medicii, săracii, mulţi afară, puţini în ţară, îşi fac pat pe pământ cu elicoperele peste ei. Explicaţii şi justificări? Vinovaţi? "Condiţiile meteo."

De ce sunt medici puţini în România? Cu zece, cincisprezece ani în urmă, concurenţa la UMF Iaşi (şi nu numai) era de doi-trei candidaţi pe un loc. De ce? Nu apăruse încă mirajul străinătăţii şi nici ţările dezvoltate nu erau convinse de nivelul de pregătire a medicilor noştri. Astăzi, concurenţa a crescut, s-a triplat şi toţi admişii visează să lucreze în străinătate, unde sunt şi bine plătiţi, şi respectaţi, şi nebătuţi de rromi, iar dotarea spitalelor este de ultimă oră.

În România, medicii sunt plătiţi, la fel ca preoţii, după principiul "Lasă că se descurcă şi aşa". Cu cât le dă statul şi cu cât primesc de la pacienţi, se descurcă. Salariile nu au mai fost mărite şi astfel, în mod tacit, s-a intrat în jocul corupţiei, de sus până jos. Participant la acest joc este şi pacientul care trăieşte cu convingerea că, atunci când e mai atent cu medicul, acesta îi prescrie un medicament mai bun. Concluzia? Toată lumea (care are) dă şi toată lumea primeşte. Asta nu înseamnă că nu există şi excepţii. Mai sunt şi oameni de foarte bună calitate, dar, de cele mai multe ori, excepţiile întăresc regula.

La fel se petrec lucrurile şi la vârf. Dotarea spitalelor se realizează doar şi numai pe relaţii bine cimentate de-a lungul anilor. Caietele de sarcini sunt făcute cu adresă precisă, croşetate puţin ca să nu se prindă DNA-ul. Medicamentele se omologhează şi datorită "generozităţii" importatorului, producătorului sau distribuitorului. Testarea medicamentelor şi a materialelor sanitare tot pe bază de avantaje materiale se face, vezi cazul Hexi Pharma. Lista de compensate se schimbă de la ministru la ministru şi aşa se formează mafia. Mai nou, s-a descoperit că se fac studii de cercetare pe bolnavi fără ca ei să ştie, fără ca ei să-şi dea acordul. Ca să nu mai vorbim de lista celor 79 de oncologi, reprezentând o treime din totalul oncologilor din ţară. Dacă îi arestezi pe toţi sau dacă le ridici dreptul de practică, cine mai tratează bolnavii de cancer? Iată unde s-a ajuns! Situaţia din sistemul sanitar este dezastruoasă. Controale la nivel de guvern, de prim-ministru s-au făcut, însă fără a fi date publicităţii – şi aşa se ajunge la pace între lanţurile mafiote şi administratorii sănătăţii din România. Mereu, noii capi ai sistemului medical românesc au fost luaţi în concesiune.

"Mens sana in corpore sano" nu poate fi deviza celor care conduc ţara astăzi.

Emil Stratan este curator expoziţii de artă şi publicist

Publicitate și alte recomandări video