Speranţă pentru bolnavii „condamnaţi la moarte”! La Iaşi se fabrică viaţă

Laboratorul de Oncogenetică, care aparţine de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi, şi-a început activitatea la începutul lunii ianuarie, când au fost recoltate primele cinci probe de sânge de la primii pacienţi selectaţi. Însă până la acreditarea ISO, care-i va da laboratorului certificare şi recunoaştere oficială, munca iniţiată de către doctorul Lucian Negură este prinsă, ca într-un cleşte, între dileme etice şi presiunea autoverificării. Deşi pare uşor privită din exterior, detectarea cancerului în urma prelevării de sânge ascunde în spate un întreg mecanism complex.

Procente mai bune ca în Vest

Din ceea ce povesteşte doctorul, dintre cazurile care au fost selectate ca având un istoric familiar de predispoziţie ereditară la cancer, fără a se fi desfăşurat nici o analiză decât cea a dosarelor, un procent de 40-45% s-au dovedit a avea gena respectivă. Analiza făcută de către Grupul de Consultanţă Pluridisciplinară a privit exclusiv dosarele aduse de către pacienţi, cazurile de cancer întâlnite pe linia ereditară şi incidenţa acestora. „Procentul de variaţii găsit la pacienţii analizaţi este foarte bun, laboratoarele din exterior se laudă cu 20 sau 30%. Asta s-a întâmplat pentru că am selectat «la sânge», am analizat familii cu astfel de potenţial şi am mers mai departe cu analizele propriu-zise doar în cazul celor la care se justifică“, a precizat doctorul Lucian Negură.

Riscul de contaminare, aproape zero la Iaşi

Riscul cel mai mare în cazul unor astfel de analize, care îi costă pe cei de la universitate 3.000 de euro (primele 100 fiind suportate de Fundaţia „Gr.T. Popa“), este cel de contaminare, susţine profesorul. Dacă, printr-o greşeală de laborator, câteva fiole au fost inversate, amestecate sau etichetate greşit, rezultatul se contaminează, şi atunci este o problemă etică. De aceea, doctorul şi echipa sa preiau de două ori sânge, în două zile diferite. Din cea de-a doua probă de sânge se scoate ADN într-o altă zi faţă de prelevare, iar rezultatele trebuie să fie aceleaşi. Dar dacă luăm în considerare faptul că fiecare dintre cele două mostre de ADN se prelucrează de două ori şi apoi fiecare rezultat se mai citeşte încă de două ori, în parte, atunci echipa, înainte de a da un diagnostic, verifică de opt ori rezultatul pentru a fi siguri că nu s-au înşelat. „Probabilitatea este zero, dar se spune că nu există zero. Oricum, nu putem să spunem cu siguranţă, 100%, că o persoană va face cancer. Însă identificăm o probabilitate, care este pe toată durata vieţii, şi care ajunge la peste 90%, dar nu la 100%. Poate o persoană să nu facă. Dar vă jucaţi dumneavoastră cu peste 90%? E un risc prea mare. Iar soluţia primă este supravegherea. Miza cea mai mare e să nu ajungi să detectezi în stadiul doi sau trei şi să nu mai fii operabil şi să ai deja metastaze“, adaugă doctorul.

„Ce facem dacă pacientul îşi plăteşte analiza?“

S-a ridicat o întrebare în ziua în care UMF a anunţat că departamentul şi-a început oficial activitatea. „Ce vor face oamenii care vin cu bani de acasă şi sunt dispuşi să achite taxa de 3.000 de euro, dar nu par a avea predispoziţie ereditară la cancer?“ Doctorul Negură explică faptul că, dacă s-ar înregistra astfel de cazuri, funcţionalitatea laboratorului ar fi pusă în pericol. Ei vor putea analiza cazurile respective dacă pacienţii nu sunt aleşi de comisie dar vor să îşi plătească singuri analiza, însă sunt şanse foarte mari ca rezultatul în cazul lor să fie negativ. Iar astfel ar scădea procentajul de detecţie al laboratorului (sărind practic peste analiza Grupului de Consultanţă Pluridisciplinară), şi acreditarea ar putea fi pusă la îndoială.

Între americani şi francezi

Iar problemele legate de etică nu ţin doar de deciziile de la Iaşi. Profesorul Negură povesteşte că există două filosofii în prezent în ceea ce priveşte sistemul medical, în special comunicarea cu pacienţii, care se aplică şi în cazul oncogeneticii. Sistemul american, „mai mult privat şi care îţi oferă orice fel de serviciu contra cost“, şi cel francez, „unde nu este autorizat un astfel de test fără trimitere medicală şi analiza în grupul pluridisciplinar“. Centrul de la Iaşi, susţine profesorul, nu poate să cadă în niciuna dintre extreme. Fiind la început, nu poate refuza, cum o face sistemul francez, o persoană care vine şi cere să fie testată, plătindu-şi analizele. În acelaşi timp, nici nu poate să trimită direct rezultatul prin plic, acasă la persoană respectivă, „prin care să-l informăm că are predispoziţie ereditară la cancer, la revedere, sănătate, s-a terminat contactul dintre furnizor şi beneficiar şi omul se duce acasă cu o hârtie pe care scrie cancer. Ce face? Ei bine, noi trebuie să fim la mijloc, între cele două extreme. Nici americani, să vindem testul pe stradă şi să aruncăm cu hârtii în oameni fără ca ei să înţeleagă despre ce e vorba, dar nici restrictivi ca statul francez, pentru că ei bagă milioane de euro în treaba asta şi la noi încă nu ştiu dacă este în pachetul de bază“, a completat doctorul Lucian Negură. În cazul detecţiei, profesorul susţine că o intervenţie profilactică, de extirpare, ar scădea riscul la 5%, mai puţin decât în cazul populaţiei generale, însă o astfel de procedură dură trebuie discutată „îndeaproape şi mai mult timp“ cu o echipă de doctori, ca pacienţii să înţeleagă exact care sunt riscurile. De aceea, procedura de analizare durează un an întreg, iar din echipa de selecţie face parte şi un psiholog, pentru a discuta rezultatele.

Publicitate și alte recomandări video