Squadra azzura din Iaşi

 

 

CSM Poli Iaşi a dovedit, dacă mai era nevoie, că este şefa Moldovei fotbalistice. Joi, formaţia pregătită de Eugen Neagoe a bifat o nouă victorie în faţa FC Botoşani, scor final 1-0, de această dată chiar pe terenul singurei echipe din regiune care mai joacă în Liga I.

Succesul ieşenilor a fost obţinut pe coordonate italiene, tactica antrenorului Eugen Neagoe, bazată de un bloc defensiv extrem de bine organizat şi replici ofensive letale, dând roade din plin. Tehnicianul şi-a construit echipa precum o casă, betonând bine fundaţia. Având probleme în tur pe benzi, Neagoe le-a tăiat sarcinile ofensive fundaşilor laterali Voicu şi Ţigănaşu, care au stat mai mereu pe linie cu rutinaţii stoperi Ciucă şi Frăsinescu, linia defensivă, preocupată doar de prima parte a fişei postului, apărarea, reducând la tăcere tripleta ofensivă a gazdelor, indiferent de componenţa acesteia. O mână de ajutor în această direcţie a dat şi antrenorul gazdelor, Leo Grozavu, care a început cu Golofca în zona centrală, jucătorul fiind mult mai şters decât în tur, când, acţionând în bandă, a generat coşmaruri ieşenilor. Cu atacul redus aproape de zero, indiferent de zbaterile lui Roman, Botoşani a devenit o echipă uşor de anihilat pe plan ofensiv. Asta pentru că motorul median al gazdelor a funcţionat în gol, Mitic şi Răuţă neavând probleme din partea unui Vaşvari care a confirmat declinul de formă în care se află, unui Cârstocea imprecis şi a unui Cucu limitat, preocupat mai mult de a deveni al treilea stoper. Şi cum urcările pe flancuri ale fundaşilor laterali ai gazdelor au fost rar periculoase, Muşat începând bine dar stingându-se apoi, iar Unguruşan confirmând că resursele sale fizice s-au diminuat considerabil, avem explicaţia totală a faptului că Botoşani nu a avut nicio ocazie cu adevărat importantă şi că spusele lui Neagoe, “nu cred că primeam gol nici dacă se juca vreo două zile” au reflectat perfect senzaţia trăită de mulţi spectatori.

Asta în ciuda statisticii, care a fost zdrobitoare de partea gazdelor – 58%-42% la posesie, 15-3 la şuturi (5-3 cadrate, 10-0 în afara porţii), 4-1 la cornere – dominarea FC fiind lipsită de claritate şi periculozitate.

 Aţi remarcat o cifră? Zero la şuturi în afara porţii trimise de CSM! Cifra sugerează perfect faptul că Iaşul a fost extrem de eficientă în atac, neirosind, practic, niciun cartuş. De altfel, toate cele trei încercări ale oaspeţilor au fost periculoase, şuturile bune ale lui Mitic (‘6) şi Cristea (’70) îmbrăcând golul ultimului, apărut în urma unei faze care a creionat perfect modul în care Iaşul a atacat. Având pe teren doar patru jucători de profil ofensiv, mijlocaşii laterali Ştefănescu şi Böle şi atacanţii Cristea şi Golubovic, contând, practic, doar pe ultimii trei, deoarece Ştefănescu a rulat sub posibilităţile sale, echipa din Copou a aşteptat cu răbdare să surprindă pe picior greşit şubreda defensivă a gazdelor. Iar când a apărut o astfel de posibilitate, triunghiul Böle – Golubovic – Cristea a fost letal, ultimul, care a ajuns la cota 11 în clasamentul golgeterilor, finalizând cu o execuţie de atacant de rasă şi confirmând că rămâne unul dintre jucătorii esenţiali ai echipei.

Revenind la statistici, pe lângă disproporţia uriaşă dintre cifrele amintite şi numărul de ocazii, ar mai fi câteva elemente care subliniază eficienţa Iaşului: deşi a jucat în deplasare, CSM şi-a protejat poarta faultând mai puţin (14 neregularităţi faţă de 17 ale gazdelor), iar numărul de ofsaiduri în care au fost surprinşi oaspeţii a fost zero, semn că şi contraatacurile au fost extrem de bine calculate.

Trăgând linie, joc pragmatic, eficient al ieşenilor, care au reuşit să exploateze declinul botoşănenilor din ultimele runde, plusul de motivaţie (prima pentru un punct obţinut este de 700 de lei la FC şi 300 de euro la ieşeni, ultimii având, în plus, şi bonusuri consistente pentru locul VII), de experienţă şi de valoare al lotului.

Bucuria de la final, frumoasă, firească, a părut însă neîmplinită total, faptul că nimic nu se mişcă în privinţa strategiei pentru sezonul următor făcând ca viitorul echipei ieşene (care are şi frisoane serioase generate de veştile negre care vin dinspre contabilitate) să rămână în ceaţă. 

 

 

 

Grahovac (6) – foarte bine protejat de apărare, nu a fost întrebuinţat serios; i-a închis bine unghiul lui Muşat, în minutul 12, a avut şansă în minutul 23, la şutul lui Roman, când a ezitat, câteva ieşiri nervoase pe final.

Voicu (6) – exact pe fază defensivă, i-a anihilat fără probleme pe jucătorii care au acţionat în zona lui, indiferent dacă a fost vorba de Buş, Fülöp ori Golofca, nu a urcat deloc în atac.

Ciucă (6) – continuă să ruleze constant bine.

Frăsinescu (6) – un nou meci în care a fost exact şi a coordonat bine apărarea.

Ţigănaşu (6) – s-a achitat bine de sarcinile defensive, chiar dacă adversarul direct, Roman, a fost cel mai activ jucător al gazdelor; nu a făcut deloc faza ofensivă.

Böle (6) – nu a coborât cu Muşat la unele faze, fundaşul stânga al gazdelor fiind periculos în start, a avut mai puţine sclipiri, dar a fost la originea fazei din care s-a înscris.

Mitic (6) – a confirmat jocul bun din etapa trecută.

Răuţă (6) – truditor.

Ştefănescu (5,5) – nu şi-a pus în valoare calităţile.

Golubovic (6) – a muncit mult, fără a pune în pericol poarta gazdelor, a pasat decisiv la gol.

Cristea (7) – a trecut fără probleme peste penaltiul ratat etapa trecută; implicat şi periculos încă din primul minut, a fost strunit până în minutul 55, când a marcat cu o execuţie de vârf adevărat, pe colţul scurt, la vinclu, cu preţul multor faulturi, a mai avut o ocazie bună în minutul 70.

Sato (5,5) – a jucat puţin.

Panţîru a intrat în minutul 76 iar V. Gheorghe în minutul 79.