SWITCH ON (I)

La finele săptămânii trecute, după câteva săptămâni de infarct, echipa mult hulitei Fundaţii Iaşi-Capitală Culturală Europeană a reuşit, eroic, să definitiveze şi să trimită la timp dosarul de candidatură a oraşului pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021. Ca om mai mult decât implicat, pot spune că rafinarea textului şi traducerea profesionistă realizată miraculos într-un timp extrem de scurt sunt, în sine, performanţe notabile şi ele nu ar fi fost posibile fără eforturile supraomeneşti ale echipei şi ale experţilor şi fără sprijinul salutar al primarului interimar, care a găsit, in extremis, soluţii de supravieţuire a proiectului sufocat în hăţişul neiertător al birocraţiei şi ineficienţei. Şi chiar al relei credinţe, câteodată. Şi mai trebuie spus ceva: acest proiect nu ar fi avut sens fără sprijinul explicit al tuturor forţelor politice, inclusiv Partidul Naţional Liberal din Iaşi, în ciuda comentariilor sale cu iz electoral, inevitabile la un partid de opoziţie. Le mulţumesc tuturor şi mai ales mass mediei ieşene care ne-a fost alături.

Deşi, din motive strategice, nu vom face public dosarul decât atunci când va fi încheiată competiţia, pot detalia, totuşi, anumite direcţii de acţiune pe care le-am avut în vedere, plecând de la numeroasele întâlniri cu directorii şi profesioniştii culturii, inclusiv cu antreprenori din sectorul creativ şi independent, de la cele peste 160 de acţiuni propuse fundaţiei (la care se adaugă încă treizeci de propuneri rezultate în urma concursului iniţiat şi continuat de UNPR Iaşi). În această etapă a dosarului nu era necesară realizarea unei agende complete de acţiuni şi, după modelul altor capitale câştigătoare, am structurat o viziune articulată pe câteva direcţii strategice unde am detaliat câteva proiecte de referinţă (Flagship Projects). Unul dintre acestea, integrat în direcţia "Celebrarea Diversităţii Spirituale", este şi Pilgrims through Europe/ Pelerini prin Europa care pleacă, evident, de la marele eveniment social şi religios care se desfăşoară zilele acestea la Iaşi, eveniment unic ce merită integrat într-un itinerar al traseelor culturale europene care să poată fi propus spre omologare celor de la European Institute for Cultural Routes, cu sediul în Luxemburg. Un itinerar care să cuprindă nu numai mănăstirile din Iaşi şi zona metropolitană, dar care să se poată extinde spre Neamţ şi Suceava, precum şi spre Republica Moldova şi Ucraina.

Este unul dintre proiectele care a stârnit o mare dezbatere şi a fost tratat cu ostilitate de o parte a publicului tânăr, radical secularizat şi anticlerical, care a văzut aici, în mod eronat, o formă de încurajare a religiozităţii. O spun încă o dată foarte limpede, în proiectul de dosar nu e vorba de niciun fel de chestiuni de natură religioasă, acestea sunt probleme personale şi ele ţin de libertatea credinţei, garantată constituţional, astfel încât nu interesează pe niciun evaluator european dezvoltarea unei astfel de dimensiuni. Nicio capitală, inclusiv Santiago de Compostella care şi-a dezvoltat întregul proiect pe structura pelerinajului catolic devenit celebru, nu a pus în evidenţă componenta religioasă, ci pe cea de patrimoniu şi pe experienţa spirituală, culturală şi civică pe care un astfel de traseu cultural o poate genera. Nu vorbim, deci, de devoţiune sau de religie aici. De nicio religie. Ci doar de oportunitatea extraordinară pe care o are Iaşul de a folosi în scop cultural acest eveniment de mare anvergură pe care, bunăoară, actualul patriarh se chinuie din răsputeri să-l contrabalanseze la Bucureşti prin folosirea tradiţiei dâmboviţene de Sf. Dumitru, devenită un simbol al oraşului, pentru promovarea unui pelerinaj la moaştele unui astfel de Dumitru (Basarabov).

Ceea ce ne interesează pe noi este deschiderea Iaşului către regiune şi peste Prut şi pe acest canal, care s-ar putea dovedi, credem noi, foarte eficient şi cu un mare potenţial de revigorare economică pentru întreaga zonă, defavorizată cu program de conducerea centrală de la Bucureşti.

Cum publicul european este în general reticent faţă de orice formă de îndoctrinare sau catehism, accentul trebuie pus pe diversitatea spirituală a zonei (de aici au pornit şi mişcările de profundă trăire mistică atât ale isihaştilor ortodocşi de pe Ceahlău, cât şi secta hasidică a lui Israel Ba’al Shem Tov) unde găsim, dincolo de majoritatea ortodoxă, şi alte voci şi experienţe ce merită a fi cunoscute. Publicul european va putea astfel descoperi un chip spiritual mai diversificat şi va fi atras de valorile locului, de unicitatea unui stil de viaţă, fie el monahal sau laic, cu ajutorul acestui proiect. Nu e vorba, desigur, să-i îndemnăm pe turiştii europeni să stea la coadă la Sf. Parascheva alături de credincioşii români, ci doar să le arătăm că, dacă simt nevoia, pot încerca o experienţă spirituală care în lumea amorfă şi desacralizată a lumii protestante, capitaliste, le lipseşte. Şi că pot experimenta ceva nou. În fond, aceasta este şi esenţa programului cu capitalele europene ale culturii: deschiderea către europenitatea necunoscută.

Tot aşa cum tinerii hipsteri socializanţi sau propagandiştii sectei ateiste pot, la rigoare, încerca deliciile ecoturismului şi dietei călugăreşti vegetariene, fără a fi nevoie să se convertească la vreo credinţă pe care nu vor sau nu pot să o accepte. Am simţit nevoia să încep cu aceste precizări, pentru că luăm în serios observaţiile care sunt de luat în serios şi pentru că nu vom obosi niciodată să explicăm şi să susţinem acest proiect care ar putea da un suflu nou culturii, civilizaţiei urbane şi spiritualităţii de la Iaşi ajutând, credem noi, la schimbarea la faţă a oraşului. Indiferent de deciziile experţilor din juriu.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi director artistic al Fundaţiei Iaşi – Capitala Europeană a Culturii