Templul

Numerele au fost instrumentele prin care aceste corespondenţe au fost evaluate şi transmise peste generaţii. Valori numerice precum 18, 36, 54, 72 sau 144 (a se observa că cifrele adunate dau 9 în fiecare caz) se repetă cel mai frecvent, ca nişte veritabile dispozitive mnemonice. Este vorba, în fapt, de unghiul la centru al pentagramei – 72, însoţit de divizorii şi multiplii acestuia.

Pentagrama este figura geometrică structurantă a tuturor sistemelor vii. Celulele sunt pentagonale, iar proporţiile din natură le urmează pe cele ale pentagramei, ca şi pe cele ale spiralei, numărului de aur etc. ”Ce e sus e şi jos”, cum spunea Hermes Trismegistul, trăim între corespondenţe. Templele de jos le reflectă pe cele de sus, pentru ca omul să recupereze Cerul. Dacă folosim templul central de la Heliopolis ca meridian 0, fiecare linie de longitudine va trece prin mijlocul unora dintre cele mai cunoscute oracole de pe pământ: Angkor, Insula Paştelui, marea stupă din Katmandu, Susa, Nan Madol, Arran, sau obeliscul de la Vatican (vezi Michael Pye, Kirsten Dalley, Civilizaţii dispărute şi secrete ale trecutului, Lifestyle, Bucureşti, 2014, de unde am selectat informaţiile).

În templele antice, amplasamentele, proporţiile, unghiurile erau asociate cu mişcarea energiei. Spre pildă, plasând un tetraedru într-o sferă, unghiul sub care primul atinge suprafaţa sferei este de 19,47 grade, un unghi ce facilitează manifestarea energiei. Nu întâmplător, această cifră este şi latitudinea la care se manifestă cei mai puternici vulcani, cum sunt: Mauna Kea pe Pământ, Olympus Mons pe Marte, sau Marea Pată Roşie de pe Jupiter. Sub acelaşi unghi, de 19,47 grade, este legat ansamblul de la Avebury, situat la 18 km. de Stonehenge, de vârful colinei conice Silbury Hill.

Acestea sunt aşa-zise ”locuri ale puterii”, care au tainice corespondenţe cu corpul uman. Pe toate continentele se găsesc aşa-zişi munţi sacri, mai mari sau mai mici. Luaţi câte trei mai apropiaţi ei formează câte un triunghi echilateral. Este ceea ce în scrierile sacre poartă numele de ”pasul lui Vishnu”. Înclinarea acestor munţi, a pantelor lor, este de 32,72 de grade. De fapt, ca experiment simplu, dacă torni sare pe o masă, grămăjoara conică obţinută va avea o înclinare de – aţi ghicit – 32,72 grade. Probabil că aşa lucrează gravitaţia. Specialiştii acreditează chiar o strânsă corespondenţă numerică între acest unghi şi acceleraţia gravitaţională. Alt exemplu, de alt tip: americanii au stabilit graniţa cu Mexicul fix la latitudinea de 32,72 grade, la Yuma marcând-o şi printr-o piramidă construită în mijlocul unui râu.

Cred că numărul mistic 33 a fost obţinut prin rotunjirea celui anterior. De pildă, se spune că zeul bun al zoroastrienilor, Ahura Mazda, ar fi creat universul cu puterea a 33 de paşi. Apoi, se cunoaşte importanţa acordată acestui număr în Cabală şi în Masonerie. Aşa ceva se preda în şcolile misterelor din Heliopolis sau, mai târziu, din Alexandria. Apoi, cavalerii templieri au construit un castel în Levant, la 32,71 grade nord şi un altul la Vadum Iacob, la 33 grate latitudine sudică. Cele două, împreună cu un al treilea construit la Ierihon, formează un triunghi dreptunghic perfect. În plus, muntele Carmel din apropiere, ”via Domnului”, se găseşte la 32,72 grade latitudine, iar muntele Tabor, pe care s-a produs Schimbarea la Faţă a lui Iisus, la 32,69 grade. Anul solar are 365 de zile. Există un ciclu de 11 ani, durată la care soarele îşi schimbă polii magnetici. Ei bine, dacă împărţim 365 la 11 obţinem – aţi ghicit din nou – exact 32,72.

Cert este că între proporţiile corpului uman şi cele ale templelor, catedralelor, bisericilor importante etc. există certe corespondenţe şi că acestea au menirea să ajute la reîndumnezeirea omului. Puţină lume ştie că oraşe cunoscute respectă aceleaşi proporţii şi sunt, de fapt, nişte temple mai mari. De pildă, Parisul, cu bulevardele şi construcţiile sale importante imită situl Karnak-Luxor, din Egipt, acestea reflectând, prin alinierea lor, ascensiunea heliacală a lui Sirius, iar Washingtonul, construit in integrum după aceste proporţii, e situat la 108 grade (fix unde se află cupola Capitoliului) vest faţă de Heliopolis (Oraşul Luminii) şi are principala magistrală orientată în direcţia răsăritului stelei Sirius. Ca să nu mai spun că principalele clădiri ale oraşului ocupă poziţii ce codifică unghiurile de 19,47; 32,72, unghiul piramidal de 51,49 şi octavele muzicale.

Unghiul format plecând de la Polul Nord spre Stonehenge (alt templu al luminii), pe de o parte, şi spre Heliopolis, pe de altă parte, este de 33 de grade. Dacă mutăm acest unghi spre sud putem crea o nouă relaţie cu un alt templu al luminii – Akhetaten, capitala Egiptului faraonului monoteist Akhenaten (actualul oraş Tel-El-Amarna). Pornind de la acesta, unghiul dintre Stonehenge şi Heliopolis devine de 32,72 grade. Pe de altă parte, omul conţine 67,28 % apă, care conţine 33 de elemente şi îngheaţă la fix 32,72 grade Fahrenheit. Coloana noastră are 33 de vertebre. Mai mult, în stare normală, unghiul elicei bADN-ului nostru e de 34,61 grade, dar în stare deshidratată, el se schimbă în aADN, iar unghiul elicei devine de 32,72 grade. Templul e în noi.

Tiberiu Brăilean este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi 

Publicitate și alte recomandări video