Un copilaş fără un ochi din cauza cancerului şi frăţiorii lui flămânzi au casa inundată

Mama unui băieţel trăieşte o dramă continuă: după un cancer descoperit la copil, necazurile au venit unul după altul. Merica Ţucă ţine în mână o foaie de hârtie şi o învârte din când în când. Pe mâini are venele pronunţate de la muncă, de la drumuri bătute în lung şi-n lat, de necazuri. Are şase copii acasă şi fiecare este „parte din sufletul ei“, după cum îmi spune. Am întâlnit-o pe holul secţiei de Oncologie, de la Spitalul de Copii „Sfânta Maria“, unde vine constant, din două în două săptămâni. Unul dintre băieţii ei, Ionel, a fost diagnosticat cu cancer la un ochi iar acum urmează şedinţe de chimioterapie. Are doar cinci ani, iar cel mai mult îi place să se joace sau să alerge cu prietenii.

Mama şi-a dat seama că e ceva în neregulă cu fiul ei, când acesta, aflat în curtea casei, s-a uitat la soare. „Atunci i-am aşezat pe toţi în linie dreaptă şi am văzut că ceilalţi nu aveau pupila la fel. M-am gândit că ceva nu este în regulă şi am venit la medic pentru consult“, povesteşte îngândurată mama.

În urma analizelor efectuate a fost depis­tată o afecţiune oculară numită retinoblastom, una din cele mai periculoase afecţiuni oculare la copii. „Este o tumoră intraoculară, caracteristică copilului şi evidentă de la vârsta de doi ani, doi ani şi jumătate. Aceasta se dezvoltă în primii trei ani de viaţă, iar două din cauzele apariţiei acestei tumori sunt factorul ereditar şi mutaţia genetică“, a precizat conf. univ. dr. Camelia Bogdănici, medic oftalmolog. Ochiul lui Ionel nu a mai putut fi însă salvat. Din cauza dimensiunii tumorei găsite de medici, a fost necesară scoaterea globului ocular. O organizaţie non-guvernamentală a venit în ajutorul familiei cu bani, pentru a i se face copilului o proteză.

În urma tratamentelor, băiatul se va face bine, dar nu acelaşi lucru se poate spune şi despre ma­mă. Aceasta a slăbit văzând cu ochii pentru că singura ei masă mai consistentă e cea din spital. „Soţul meu a suferit un accident de muncă în urmă cu câteva luni şi este aproape invalid. Nu mai poate munci şi stă acasă cu copiii, îi ajută cu temele. Eu muncesc cu ziua şi tot ce câştig îmi ajunge să fac mâncare o zi-două. Dacă îi văd pe ei că au mâncat, eu m-am săturat“, iar ochii i se împăienjenesc şi izbucneşte în plâns. „Vine iarna şi nu ştiu ce o să facem. Casa ne-a fost inundată de ape, iar acum stăm în gazdă la cineva în sat. Am mai reparat ce s-a putut, dar nu avem unde să ne ducem. Lemne nu avem, trebuie să meargă şi copii la şcoală, sunt în I – IV, nu-i putem lăsa aşa. Şi aşa nu avem curent, iar ei trebuie să înveţe la lumina lumânării“, îmi spune Merica.

Personalul medical de la Spitalul de Copii cunoaşte familia şi încearcă să îi ajute cum poate, însă în ultima vreme au observat şi ei că lucrurile par să se înrăutăţească. „Vin la chimioterapie de opt luni de zile deja, iar eu niciodată nu i-am văzut aşa. Sunt subnutriţi, pentru că mănâncă bine doar atunci când vin la noi. Riscă să dezvolte alte boli, care le pot pune viaţa în pericol. Noi îi ajutăm cum putem, dar nu este de ajuns“, a precizat conf. dr. Ingrid Miron, şef Secţie Clinică de Oncologie Medicală.

Pentru familia Ţucă orice ajutor financiar este bine venit. Cei interesaţi se pot adresa redacţiei „Ziarului de Iaşi“ sau pot lua legătura cu personalul medical de la Spitalul de Pediatrie Iaşi.