Un nou orizont

Ziua de 27 august 2013, când s-au sărbătorit 22 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, a marcat un moment deosebit de important în evoluţia relaţiilor dintre România şi ţara de peste Prut. Este vorba despre inaugurarea lucrărilor la construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni, un proiect a cărui finalizare (se prevede în decembrie 2013, dar probabil în februarie 2014) va avea un semnificativ impact pe plan economic, dar şi strategic.

Nu comentăm diatribele politice declanşate în jurul evenimentului respectiv, întrucât ele nu interesează aici, lupta politică în România ducându-se, aşa cum deja ne-am obişnuit, pe toate planurile şi cu tot „armamentul din dotare”. Ceea ce interesează (şi, sperăm, îi va interesa şi pe români, şi pe fraţii moldoveni, deopotrivă) este faptul că acest demers demonstrează că România îşi respectă angajamentele făcute către Republica Moldova (100 milioane de euro nerambursabili) şi participă la proiecte de anvergură, avantajoase pentru statul vecin.

Livrarea unei cantităţi de gaz Moldovei de către România va însemna, în primul rând, o reducere considerabilă a dependenţei statului vecin de gazul importat de la compania rusească Gazprom. Importanţa evenimentului la care ne referim nu a scăpat, în mod evident, vicepremierului rus, Dmitri Rogozin, care, aflat în vizită la Chişinău, a ameninţat, în mod explicit cu represalii din partea Moscovei în cazul în care Republica Moldova va rămâne pe vectorul european şi va continua negocierile aferente parafării acordului de asociere cu Uniunea Europeană, eveniment programat pentru această toamnă, la Vilnius (Rogozin i-a atenţionat pe oficialii moldoveni cu formula: „sper să nu îngheţaţi la iarnă!”).

În acest context, colaborarea economică româno-moldoveană devine extrem de importantă, registrul economic reprezentând – în momentul de faţă – un factor puternic, esenţial, care trebuie să depăşească legăturile culturale, pe care s-a pus un deosebit accent în evoluţia relaţiilor dintre cele două ţări multă vreme. Ţinând cont de aceste perspective şi considerând că procesul de apropiere şi colaborare dintre România şi Republica Moldova se află într-un punct de cotitură, apreciem – ca modalitate de consolidare a relaţiilor economice reciproce – că înfiinţarea unei Camere de comerţ şi industrie româno-moldovească la Iaşi este absolut necesară.

Apariţia unui asemenea organism ar impulsiona relaţiile economice din zonă, Iaşul având avantajul proximităţii geografice atât de graniţă (circa 20 de kilometri), cât şi de capitala Republicii Moldova (circa 150 de kilometri). Oportunităţile numeroase pe care le are un oraş mare, făcând parte dintr-o ţară membră a Uniunii Europene, ar trebui mai mult valorificate în folosul creării unui solid pol economic în această parte a Europei. Are municipiul Iaşi suficiente resurse şi voinţă de a-şi depăşi condiţia, exprimată în atât de binecunoscuta formulă de „capitală culturală“ a României? Are acest oraş forţa de a juca un rol activ în viaţa economică a ţării şi nu numai? Aşteptăm cu interes ca autorităţile ieşene să acţioneze ferm pe această direcţie.

Am auzit numeroase persoane, în special intelectuali, vorbind despre un proiect, ce-i drept utopic în condiţiile actuale ale României, dar care, pus în practică, ar strânge mai mult decât tot ce s-a făcut până acum privitor la relaţiile dintre ţara noastră şi Republica Moldova, pe plan politic, spiritual, social, şcolar etc. Este vorba despre construirea unei autostrăzi între Iaşi şi Chişinău. Deşi ar presupune cheltuieli mari şi eforturi semnificative, s-au gândit şi au calculat oare economiştii români şi cei moldoveni ce imense beneficii ar aduce un covor asfaltic bine aşternut pe distanţa de 150 de kilometri?   

Gelu Iutiş este asistent universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“