Caută 
5 MIN
La concursul Eurovision, România n-a mai luat puncte din Italia şi Spania, dar a primit din ţări care de obicei nu se topeau de dragul ei, semn că prestaţia lui Cezar şi a echipei sale n-a fost chiar nebăgată în seamă.
Deşi a trecut o săptămână de la concursul Eurovision de la Malmö, comentariile nu prididesc să apară în presă şi pe internet, iar prestaţia României la acest eveniment muzical este şi acum întoarsă pe toate feţele şi nu numai pe plaiurile noastre strămoşeşti. Nu ne mai miră demult că apar temele obişnuite care se fâlfâîe în perioada Eurovision: vot geopolitic, acuzaţii de plagiat etc. Reacţia care m-a făcut să abordez această temă (despre care am mai scris în urmă cu trei ani), vine destul de surprinzător de la un om care ştie poate cel mai bine cu ce se mănâncă Eurovisionul, fiindcă este în fruntea delegaţiei române de foarte multă vreme. Dan Manoliu de la TVR intenţionează să trimită un protest la European Broadcasting Union (EBU), pe motivul că reprezentantul României a pierdut punctele care, îndeobşte, le primea în fiecare an: de la fraţii noştri de peste Prut am luat doar 10 puncte (!) – în timp ce noi, mărinimoşii – le-am dat 12, de la Italia am ciupit unul singur, iar de la Spania, doar sincere felicitări. Dan Manoliu are informaţii certe că spaniolii (sic!) au votat în masă cu România şi ar fi trebuit ca televotingul să dea României 12 puncte, dar juriul iberic n-a avut ochi şi urechi pentru Cezărică al nostru. Nu trebuie să fii cine ştie ce specialist în Eurovision ca să-ţi dai seama că neica Dan vorbeşte în dodii: dacă ar fi aşa, s-ar fi făcut media între cele 12 puncte de la public şi zero de la juriu şi ar fi trebuit să iasă şase puncte pe tablou din partea Spaniei şi nu zero. Cum a fost anul trecut, cu Mandinga. De la o concluzie eronată se ajunge la refrenele obişnuite, vot geopolitic, mânăraie, furt pe faţă etc. Miza, la nivel total, este meschină. Adăugând la totalul României cele 23 puncte râvnite (12 de la Spania, 11 de la Italia şi două de la Republica Moldova), contratenorul nostru ar fi fost pe poziţia 11, adică cu două locuri mai sus decât cea pe care a ieşit în realitate. Iar dacă şi Israelul sau San Marino (alte naţiuni "prietene") ar fi fost mai generoase, am fi luat locul zece al Ungariei. Mai sus nu se putea!
Dar ce-o mai fi şi cu Eurovisionul ăsta geopolitic? Problema e veche, datează de când nici nu putea fi vorba de televoting, ci doar de afaceri între jurii. Nu se poate exclude că în 57 de ani de existenţă n-ar fi fost şi imixtiuni politice, însă de multă vreme juriile îşi împart punctele pe prietenie. S-a ajuns chiar la cooperative (ca în fotbalul nostru de demult) şi Dan Manoliu ştie bine că au fost "bartere" şi mai ciudate, cum a fost prin anii ’90 între România şi FRI Macedonia. Asemenea aranjamente de fapt – şi nu principiul "vox populi" – au stat la baza înlocuirii juriilor cu televotingul. Numai că s-a constatat, cu oarece surprindere, că "punctele între vecini" nu au scăzut, ba din contra. Lucru normal, fiindcă, de exemplu, basarabenii de la Zdob şi Zdub sunt mult mai bine cunoscuţi în România decât oarece trupe de prin Lituania sau Slovenia. Apogeul scandalului a venit prin 2007-2008, când au câştigat Serbia şi Rusia cu puzderii de voturi de prin vecini. Vorba vine că au existat statisticieni care au făcut clasamente excluzând puncte dubioase şi ele n-au diferit esenţial de cele oficiale. Dar pentru a se închide gurile cârcotaşe s-a luat hotărârea în 2009 ca juriile să dubleze televotingul ca un fel de contrapondere şi efectul s-a văzut instantaneu. O paranteză merită inserată aici: în acest an, Turcia s-a retras de la Eurovision. De ce? Tocmai ca protest împotriva reintroducerii juriilor. Se ştie ce emigraţie puternică au turcii în Europa de Vest (Germania, Elveţia, Olanda, Belgia, Austria), plus plocoanele din Azerbaidjan sau Bosnia, care toate au dispărut ca prin farmec, ca şi Turcia din Top 10. Semn că, totuşi, reapariţia juraţilor a adus ceva pozitiv în ecuaţia aşa-zis geopolitică.
Şi totuşi, cum rămâne cu Cezar al nostru? Faptul că au dispărut şi la noi anumite plocoane cu care eram obişnuiţi, locul 13 este o surpriză plăcută. Înainte de concurs am parcurs numeroase topuri realizate de utilizatorii de pe "youtube". Cele mai generoase acordau României unul dintre ultimele locuri ale finalei, dar au fost şi destule care îl vedeau clasat printre ultimele locuri din întreg concursul. Marota "Eurovision – concurs de creaţie" a dispărut încă din anii ’70. Contează şi vocea, şi textul, şi look-ul, şi backing-ul, şi coregrafia, şi altele. Mai ales acum, când toate trăsnăile s-au vânturat pe scena Eurovision, originalitatea şi inovaţia plusează substanţial. Cum s-a întâmplat anul trecut cu "bunicuţele" îmbrobodite din Rusia, care au ajuns pe locul II cântând într-o engleză cu accent ruso-tătar. Chiar şi vestimentaţia bizară a adus puncte lui Cezar, care şi-a etalat vocea pe o piesă (să recunoaştem!) sărăcuţă din punct de vedere strict muzical. Astfel, România n-a mai luat puncte din Italia şi Spania, dar a primit din ţări care de obicei nu se topeau de dragul ei (Marea Britanie sau cele din Scandinavia), semn că prestaţia lui Cezar şi a echipei sale n-a fost chiar de nebăgat în seamă.
