Două evenimente majore au marcat societatea românească, în general, şi pe cea ieşeană, în particular, în aceşti 27 de ani de la Revoluţie. Primul a fost însăşi Revoluţia din decembrie 1989, iar cel de-al doilea, aderarea la Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007. Ambele au transformat societatea radical, au produs falii adânci între diversele grupuri sociale şi au lăsat urme grele, ce pot fi oricând folosite de diverse formaţiuni extremiste în interes propriu. Peste toate acestea s-a suprapus revoluţia tehnologică, dezvoltarea internetului şi a telecomunicaţiilor, în particular, apariţia şi răspândirea fără precedent a telefoanelor mobile inteligente şi a reţelelor de socializare. S-a ajuns ca fiecare cetăţean care deţine un telefon mobil cu o conexiune decentă la internet să devină o mică vedetă peste noapte. Informaţia s-a democratizat, iar consecinţele sunt cele pe care le vedem cu ochiul liber astăzi. Ce va fi mâine este greu de spus, putem doar ghici, dar cu exactitate nu vom putea şti. „Ziarul de Iaşi“ face o trecere în revistă a principalelor direcţii în care s-a îndreptat societatea ieşeană în aceşti 27 de ani.

Clădirile de birouri şi noile cartiere au răsărit la tot pasul

După 1989, construcţiile de clădiri civile de anvergură au îngheţat. Foarte puţine blocuri sau imobile destinate activităţii de birou au fost ridicate în judeţ şi în municipiu în anii ‘90. A fost o periodă de cel puţin zece ani de stagnare. După 2000 a fost pus în practică programul ANL, fiind construite câteva blocuri importante, iar în 2004 au fost date în folosinţă în Iaşi în jur de 700 de locuinţe în cartierele Dacia, Alexandru cel Bun, Metalurgie sau Păcurari. Odată cu intrarea României în UE, activitatea de construcţii s-a intensificat. Zone de la marginea Iaşului, precum Valea Lupului, Miroslava, Bucium, unde se făcea agricultură, au fost transformate în cartiere de locuinţe familiale. O altă activitate care a luat avânt a fost ridicarea de clădiri de birouri. Au apărut astfel de clădiri în mai multe zone din oraş. Cel mai cunoscut proiect de acest gen este Palas, din centrul oraşului. Aici s-au construit şase clădiri de birouri, un mall de mari dimensiuni şi un parc. Febra construcţiilor s-a mutat în ultima perioadă în zona rezidenţială, şi în multe locuri din oraş au apărut noi cartiere precum Green Park în Tătăraşi, Exclusiv Residence în Copou, Bellevue tot în Copou, Premium Residence,  Lazăr Residence, Complexul Imobiliar Valea Lupului sau Arena Tătăraşi. Acestea sunt doar câteva dintre ele, proiectele aflate în faza iniţială de autorizare fiind mult mai numeroase.

Numărul maşinilor s-a înzecit: de la 20.000 am ajuns la peste 180.000

Când eram student, la sfârşitul anilor ’90, stăteam în campusul Tudor Vladimirescu într-un cămin ce avea ferestre chiar la aleea principală. Când era vară şi stăteam cu geamurile deschise, din cauza căldurii infernale, un coleg priceput recunoaştea marca maşinii după sunetele produse de motor şi zgomotul produs la închiderea portierelor. După un timp, reuşea chiar să ghicească şi a cui este maşina. În zilele noastre, nu ar avea nicio şansă să mai facă asta. Nu pentru că şi-ar fi pierdut abilităţile, ci din cauză că azi sunt multe, mult prea multe faţă de atunci. Nu doar personalul administrativ care lucrează în campus vine cu maşina la serviciu, ci chiar şi studenţii. La sfârşitul anilor ’90, cine avea o pârlită de Dacia 1310 era considerat om cu stare. Acum, sunt foarte puţini cei care nu au un automobil. La începutul anilor ’90, în judeţ erau înmatriculate în jur de 20.000 de autovehicule, iar în prezent sunt 186.292, dintre care 150.976 sunt autoturisme. Deci, în 27 de ani, numărul maşinilor din judeţ a crescut de peste nouă ori. Consecinţele se văd zi de zi: locurile de parcare sunt insuficiente, iar pe străzile oraşului se circulă mai greu decât la 1800, când transportul se făcea exclusiv cu trăsura. Infrastructura neadaptată noilor condiţii de trafic provoacă, pe lângă cozi interminabile, şi foarte multe accidente. La nivel naţional, România este pe primele locuri în Europa la accidente grave şi mortale. După unele aprecieri, în ţara noastră, numărul victimelor rutiere sunt mai multe decât în cazul unui război de mică amploare.

Telefonia mobilă: o revoluţie pe care am prins-o „în direct“

Vă mai aduceţi aminte cât de greu reuşea o familie să îşi instaleze un post telefonic fix? Lista de aşteptare înainte de Revoluţie se întindea în unele cazuri pe ani de zile. Dar de primele telefoane mobile apărute în România, care erau atât de mari că nu încăpeau într-un buzunar, vă mai duceţi aminte? Cu singuranţă, unii dintre cititori au prins toate aceste faze, unii însă născuţi mai aproape de anii 2000 habar nu au ce era un post de telefonie fix instalat în stradă, care funcţiona pe bază de monede. Acum nu este familie care să nu aibă cel puţin unul sau două telefoane mobile, şi nu din acelea cu taste, ci cu ecran intelegent, care funcţionează doar printr-o simplă atingere de deget. Practic, explozia industriei de telecomunicaţii se datorează aproape exclusiv dezvoltării terminalelor folosite. Cele două au mers mână în mână. Ca urmare a penetrării tot mai mari a telefoniei mobile şi a creşterii concurenţei, costurile abonamentelor au devenit foarte reduse, aşa încât chiar şi puştii de la şcoala primară îşi permit acest moft. Mână în mână cu telefonia mobilă s-au dezvoltat şi tehnologiile din domeniul internetului, dar şi, poate, modul nostru de socializare. Dacă în trecut doi copii de clasa a şasea se întâlneau des la joacă în faţa blocului, băteau mingea pe maidan sau îşi împărtăşeau întâmplările prin care au trecut prin contact direct, faţă în faţă, acum, cel mai probabil, vor juca acelaşi joc pe calculator sau vor vorbi/comunica prin intermediul Facebook, chiar dacă sunt faţă în faţă. Fenomenul este încă la început, nu a atins cota maximă de amploare, de aceea este foarte greu de preconizat cum vom comunica în viitor şi cum vom interacţiona faţă în faţă, atunci când vom avea contact direct.

CITIȚI ȘI:

VALUL SCHIMBĂRII: Ce a marcat Iaşul în ultimii 27 de ani (PARTEA A DOUA)

Analiza completă a schimbărilor care au marcat Iașul în ultimii 27 de ani poate fi citită în ediția tipărită a „Ziarului de Iași” de sâmbătă, 31 decembrie.

Publicitate și alte recomandări video