Două evenimente majore au marcat societatea românească, în general, şi pe cea ieşeană, în particular, în aceşti 27 de ani de la Revoluţie. Primul a fost însăşi Revoluţia din decembrie 1989, iar cel de-al doilea, aderarea la Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007. Ambele au transformat societatea radical, au produs falii adânci între diversele grupuri sociale şi au lăsat urme grele, ce pot fi oricând folosite de diverse formaţiuni extremiste în interes propriu. Peste toate acestea s-a suprapus revoluţia tehnologică, dezvoltarea internetului şi a telecomunicaţiilor, în particular, apariţia şi răspândirea fără precedent a telefoanelor mobile inteligente şi a reţelelor de socializare. S-a ajuns ca fiecare cetăţean care deţine un telefon mobil cu o conexiune decentă la internet să devină o mică vedetă peste noapte. Informaţia s-a democratizat, iar consecinţele sunt cele pe care le vedem cu ochiul liber astăzi. Ce va fi mâine este greu de spus, putem doar ghici, dar cu exactitate nu vom putea şti. „Ziarul de Iaşi“ face o trecere în revistă a principalelor direcţii în care s-a îndreptat societatea ieşeană în aceşti 27 de ani.

Discrepanţe tot mai adânci între săraci şi bogaţi

Apariţia milionarilor a creat o falie între pătura săracă a populaţiei şi cea bogată. Înainte de Revoluţie era foarte greu să îţi revendici apartenenţa la clasa bogată, chiar şi persoanele care au agonist dubios sume importante de bani se temeau să se mândrească. După 1989, această barieră a căzut, şi fiecare persoană care a acumulat ceva bani a început să-i scoată la lumină, să se laude, să îşi revendice apartenenţa la structurile superioare ale societăţii. Iniţial, şi-au cumpărat case mai mari, maşini luxoase, haine de firme sau au frecventat restaurante cu nume. Orizontul lor s-a extins ulterior prin vacanţe în locuri exotice, petreceri în oraşe scumpe din vestul Europei, iar cei mai vanitoşi şi-au cumpărat şi titluri universitare. La fel, pe acelaşi model s-au comportat şi copiii lor, ceea ce nu de puţine ori a creat frustrări în rândul colegilor cu posibilităţi materiale mai reduse. Frustrarea a fost alimentată şi de comportamentul părinţilor, mulţi nici acum nu au reuşit să treacă de la model egalitarist promovat în comunism la cel concurenţial din prezent. Resentimentele faţă de clasa bogată se văd cel mai bine în rândul pensionarilor, care au trăit o perioadă importantă în vremurile dictaturii ceauşiste. Multe dintre plângerile pensionarilor sunt motivate, iar resentimentele lor faţă de bogaţi sunt legimite dacă ţinem cont că o mare parte dintre averi au fost construite din contracte trucate cu statul sau din însuşirea ilegitimă a activelor publice şi valorificarea lor ulterioară. Problema este că nici antreprenorii cinstiţi, într-adevăr puţini la număr, nu sunt priviţi cu ochi mai buni. Falia s-ar fi putut reduce dacă între bogaţi şi săraci ar fi apărut o clasă de mijloc puternică şi numeroasă.

Creditele bancare ne-au prins în mreje pe viaţă

După ce ani în şir activitatea de creditare a stagnat, o inovaţie apărut în jurul anului 2004: „creditul doar cu buletinul“ a produs un fenomen de masă. Foarte multe persoane care până atunci, din cauza condiţiilor restrictive sau datorită dobânzilor piperate, nu au avut acces la împrumuturi, s-au văzut în postura de datori la bănci. Fenomenul s-a extins treptat după aderarea la UE, până s-a ajuns în situaţia ca aproape fiecare familie să aibă un credit la bancă. Perioada romantică s-a sfârşit brusc prin anul 2008. Criza financiară din Statele Unite a fost exportată şi în România, iar multe persoane s-au trezit brusc fără posibilitatea de a plăti ratele din cauză că şi-au pierdut serviciile sau salariile le-au fost reduse. Fenomenul a căpătat amploare pe parcursul anilor 2009, şi mai ales în 2010, când lefurile bugetarilor au fost tăiate cu 25%, iar TVA a urcat la 24%, cota de atunci fiind a doua cea mai ridicată din Europa, după Ungaria. Evenimentele au fost percepute de populaţie ca fiind foarte dure, unele pe bună măsură, aşa încât încrederea din ultimii ani în UE a ceţenilor români a scăzut sensibil. Cu toate acestea, apetitul pentru credite nu s-a redus. În anii 2009 – 2011, băncile au avut o abordare ceva mai prudentă pentru ca în din 2012 să relaxeze condiţiile destul de mult. În prezent, ele îşi fac reclamă la creditul fără niciun act, „pe repede înainte“. Pentru a ne face o idee la cât de repede a evoluat creditarea, vom oferi câteva cifre relevante. De exemplu, în septembrie 2002, volumul total al împrumuturilor acordate persoanelor fizice şi firmelor din Iaşi era de 1,66 miliarde lei. În septembrie 2005, creditele totale urcaseră la 3,6 miliarde lei, iar în septembrie 2016 au ajuns la 7,6 miliarde lei, deci de aproape cinci ori mai mult faţă de acum 14 ani.

Clasa politică s-a aşezat pe tipare clasice în teorie, dar mixte în practică

Poate cele mai mari frământări şi cele mai mari pasiuni de 27 de ani încoace le-a provocat clasa politică. Compartimentele doi şi trei din Partidul Comunist au ajuns „la butoane“, iar de multe ori puterea a fost folosită doar în scopuri personale, pentru buzunarele proprii şi ale apropiaţilor. Nici acum, clasa politică nu este curăţată în totalitate de elementele fostei nomenclaturi. Două mari curente au alternat de-a lungul timpului în viaţa politică, respectiv social-democraţii şi dreapta, fie ea ţărănistă, liberală sau democrat-liberală. Un cuvânt greu de spus are şi va avea şi formaţiunea politică a etnicilor maghiari, UDMR, fiind prezentă în mai toate guvernările. Până la intrarea în Uniunea Europeană, politicienii păreau a fi extrem de greu de doborât de pe soclurile lor şi aduşi cu picioarele pe pământ, abuzurile de orice fel fiind prezente în viaţa de zi cu zi şi tolerate de marea masă a votanţilor. Viaţa lor a ajuns să fie mult mai tulbure odată ce justiţia a căpătat puteri mai mari, şi arestările în rândul politicienilor au ajuns să fie la ordinea zilei. S-a ajuns până acolo încât, de multe ori, încarcerarea unui prefect nici măcar să nu mai fie privită cu interes de mass-media.

CITIȚI ȘI:

VALUL SCHIMBĂRII: Ce a marcat Iaşul în ultimii 27 de ani (PARTEA A TREIA)

Analiza completă a schimbărilor care au marcat Iașul în ultimii 27 de ani poate fi citită în ediția tipărită a „Ziarului de Iași” de sâmbătă, 31 decembrie.

Publicitate și alte recomandări video