Xantipa

A fost, este şi va fi mereu o problemă extrem de delicată aceea a aşa-numitului abuz în familie sau, mai exact, a violenţei domestice. Există o lege care reglementează acest aspect, legea 217/2003. Amintesc doar câteva paragrafe din ea:

„Art. 3

(1) Violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

Art. 4. Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme:

a) violenţă verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţă psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel;

c) violenţă fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de par, înţepare, tăiere, ardere, ştrangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare;

d) violenţă sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal etc."

Evident că orice faptă depinde de gravitatea ei şi, ca orice lege, nu ţine cont de nuanţe şi de realitatea din teren. Ca să nu mai vorbim că din start e părtinitoare, adică ţine cu femeile. De ce să se specifice ca punct separat că eşti violent dacă îi interzici soţiei să aibă amant, să poarte fustă scurtă şi decolteu generos la întâlnirea cu foştii tăi colegi de la teologie, să lucreze ca dansatoare la bară, pe când invers nu se aplică? Asta nu înţeleg… Bărbaţii nu sunt şi ei oameni? Nu pot şi ei să fie violentaţi? Adică o soţie poate să împiedice soţul de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale, iar acest lucru nu constituie violenţă? Cum?!!!

Din curiozitate am mers mai departe şi am accesat site-ul Centrului de Drept al Femeilor, cu o poză a unei femei extrem de suave pe prima pagină, iar acolo am găsit chestii şi mai interesante:

"Violenţa în familie este un comportament intenţionat. Scopul violenţei în familie este stabilirea şi exercitarea puterii şi controlului asupra altei persoane. Violenţa este folosită pentru a intimida, umili sau înfricoşa victima. Bărbaţii deseori folosesc violenţa împotriva partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor soţii, prietene ori partenere."

Adică bărbaţii sunt toţi un fel de monştri care au în ei gena violenţei şi cu care nu ar trebui să ai de-a face niciodată pentru că vor să te controleze şi să îşi exercite puterea nejustificată asupra ta, atrăgându-te, fără voia ta, în aşa-zisul şi mefistofelicul "Cerc al Puterii şi Controlului" pe care doar ei îl practică, femeile habar nu au ce înseamnă şi la ce foloseşte…

Mai este acolo şi un tabel cu "mituri" şi "realităţi". Amintesc doar două mai "funny":

"MIT: Femeile provoacă violenţă şi o merită!

Realitate: Violenţa nu este o cale de rezolvare a conflictelor. Bărbaţii nu au nici un drept să abuzeze în vreun fel o femeie, indiferent de «provocare»!"

Ca în lege: femeia poate să îţi facă absolut orice, tu eşti bărbat, nu ai voie să ripostezi, suporţi, "#rezişti", cauţi căi diplomatice, mai cu binişorul…

"MIT: Nu este violenţă, ci doar ciondăneală

Realitate: Există o diferenţă clară între ceartă şi violenţă: în timp ce în ceartă nivelul puterii este aproximativ egal, în acţiunea de violenţă raporturile de forţă şi putere nu sunt la fel, căci unul are categoric mai multă putere decât celălalt."

Adică e un ghinion major că femeile sunt mai slabe fizic, pentru că, dacă ar fi la fel, le-ar arăta ele lor, bărbaţilor, ar ieşi măcel. Frumos… Bravo!

Această conjunctură îmi aminteşte de un personaj antic devenit simbolic, pe nume Xantipa, soţia marelui filosof grec Socrate. Despre ea se zice că a fost "cea mai insuportabilă dintre toate făpturile ce-au existat, există sau vor exista vreodată", că era pusă întotdeauna pe ceartă, că îi arunca soţului apă în cap sau răsturna masa atunci când acesta avea invitaţi la cină, şi altele asemenea. Socrate, de cealaltă parte, a avut faţă de ea o atitudine răbdătoare şi resemnată, dar acest lucru era dintr-un motiv umilitor pentru o femeie modernă, anume că era o mamă şi o gospodină bună şi că îl ţinea mereu într-o tensiune benefică pentru spirit. El fiind un fel de masochist, în felul lui, evident.

Adevărul, după mine, este că femeile nu sunt cu nimic mai prejos decât bărbaţii, nici fizic, nici psihic, ambele sexe sunt dotate perfect de natură să supravieţuiască împreună în cele mai bune condiţii. Problema apare atunci când unul, respectiv femeile, pretind că sunt altceva decât ceea ce sunt cu adevărat. Pentru că şi ele sunt violente, şi încă cum… Dacă e să măsurăm cu un aparat special gradul de violenţă din toate faptele femeilor şi bărbaţilor, cumulând cele verbale cu cele fizice, psihice etc., eu cred că femeile ar fi înainte cu mult. Pentru că ele doar par plăpânde şi bune, dar nu sunt cu adevărat. Doar pentru că îşi manifestă altfel dispreţul, furia, neplăcerea, respectiv mai mult prin limbaj decât prin muşchi, nu le face mai paşnice.

E un joc destul de pervers pe care ele îl joacă bazându-se pe diferenţa tradiţională dintre feminin şi masculin în care cel din urmă nu poate să recunoască abuzul din partea celui dintâi pentru că s-ar înjosi. Pot aminti aici clasicul exemplu în care soţia, la masa de nuntă sau cumătrie, îşi croieşte peste cap soţul pe motiv că nu ştie să mănânce, se uită unde nu trebuie sau mai ştiu eu ce prostii spune. Evident că nimeni nu ar categorisi aceste gesturi drept violente, pentru că de cele mai multe ori ele stârnesc râsul şi sunt îngăduite de cutume, iar bărbatul nu are voie să riposteze pentru că ar însemna că nu are simţul umorului şi nu e suficient de bărbat să suporte o biată palmă din partea unei femei plăpânde şi lipsită de forţă.

Însă nimeni nu ar trebui să constrângă un bărbat modern să suporte toate lăturile ieşite de pe gura femeii din pură răutate la nervi, frustrare sau mai ştiu eu în ce perioade ale lunii pe motiv că aşa sunt ele, rele de gură. Legea şi orice organizaţie nu ar trebui să impună "monştrilor" de bărbaţi să suporte cu stoicism şi răbdare infinită toată violenţa ne-penală a doamnelor. Pentru că nu e corect, democratic…

Şi să nu uităm, există diferenţe mari între mediile sociale. În cele inferioare violenţa este, prin definite, un mod de a comunica. Indivizii nu au la îndemână, din lipsă de educaţie, mijloacele necesare pentru a se face înţeleşi de aceea apelează, ca orice animal, la exprimarea brutală. Restul, însă, nu au nicio scuză. Bărbaţi sau femei deopotrivă.

Briscan Zara este scriitor şi publicist

Publicitate și alte recomandări video