Lipsa lichiditatilor pe piata, precum si legislatia economica impovaratoare impusa de Guvern fac ca tot mai multe firme sa fie amenintate de faliment. Daca adaugam la cauze si strategia manageriala necorespunzatoare, putem spune ca in prima jumatate a acestui an nu a ramas nici o zi lasata de la Dumnezeu in care o companie din judetul nostru sa nu intre in „coma". Potrivit datelor aflate in evidenta Oficiului Registrului Comertului (ORC), in primele sase luni ale anului au intrat in insolventa, etapa premergatoare falimentului, 168 de societati, cu 44% mai multe decit anul 2008. Ce este mai trist este ca in tot acest timp membrii Guvernului si cei ai autoritatilor locale stau cu miinile incrucisate si asista la executia in masa ca la un film de groaza. De remarcat este faptul ca 2008 a reprezentat anul cu cele mai multe falimente, dar spre deosebire de anul precedent cind numarul societatilor nou infiintate era unul sustinut, in prezent tot mai putini ieseni aleg sa devina patroni. Actualmente, balanta inclina net in favoarea business-urilor puse pe butuci. „In perioada ianuarie-iunie 2009 au intrat in insolventa 168 de firme din Iasi. In perioada comparabila a anului 2008 au intrat in insolventa numai 117 firme din judet. Principalele trei domenii de activitate in care activeaza firmele aflate in procedura de insolventa sint comertul cu ridicata si amanuntul, constructiile si agricultura", a declarat Gina Sindila, directorul ORC Iasi.

Lantul slabiciunilor

Dupa cum sustine conducerea filialei iesene a Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania (UNPIR), situatia se datoreaza in cea mai mare parte imprejurarilor dificile cu care se confrunta mediul economic. In conditiile in care facturile se deconteaza din ce in ce mai greu intre diversi furnizori si clienti, cimpul de batalie pentru recuperarea banilor a ajuns sa se mute in instanta. „E ca un fel de lant al slabiciunilor in care un agent economic are de recuperat creante de la un altul care, la rindul lui, trebuie sa primeasca bani din alta parte si tot asa. Intervine un blocaj financiar a carui cauza este cu siguranta intirzierea incasarilor", a precizat Ioana Moisescu, presedintele UNPIR Iasi. Aceasta a adaugat ca, o posibila explicatie o reprezinta si masura luata de Guvern de introducere a impozitului forfetar care presupune taxarea inclusiv a societatilor care nu raporteaza profit. „In perioada de insolventa nu curg penalitati dar, culmea, se plateste taxa forfetara. In prezent facem demersuri pentru a se renunta la aceasta taxa", a specificat Moisescu.

Mijloc de aparare

Presedintele filialei locale a UNPIR a remarcat ca, in ultima vreme, insolventa este insa folosita si ca mijloc de aparare in fata creditorilor, in acest interval fiind suspendate actiunile judiciare introduse de alte firme pentru recuperarea datoriilor, platile restante la stat fiind si ele scutite de majorari si penalitati de intirziere. „Din discutiile pe care le-am avut cu colegii se observa ca tot mai multe firme cer din proprie initiativa sa intre in insolventa. Nu am insa procentual cit reprezinta acestea din total, dar sint destul de multe", a opinat Moisescu. Potrivit prevederilor in vigoare, insolventa unei companii poate fi ceruta in instanta pentru debite ce pleaca de la 30.000 lei. Anterior, valoarea restantelor de plata minime era fixata la 10.000 lei. In plus, potrivit noii legi care modifica procedurile de insolventa, „toate contractele aflate in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii sint nule". Cu alte cuvinte, daca firma debitoare poseda un utilaj cumparat in leasing operational, societatea de leasing nu are dreptul sa ridice utilajul odata cu deschiderea insolventei. Acelasi principiu se aplica si la furnizorii de gaze sau in cazul liniilor de credit deschise la banci, ceea ce inseamna ca institutia financiara este obligata sa acorde creditul debitorului chiar daca acesta intra in insolventa.