Alba ca Zapada si cei 19 milioane de pitici

De doua zile, speculatiile curg cu nemiluita. Incepusera de fapt de anul trecut, de cind zvonul plecarii era pomenit tot mai insistent. Alaltaseara au venit si explicatiile oficiale. Astfel, conform propriilor spuse, Emil Boc este cel care ar fi aminat demisia pina dupa discutiile din acest sfirsit de saptamina cu cei de la FMI. Speculatiile pusesera in locul numelui premierului pe cel al presedintelui.

Dar nu mai departe decit anul trecut, cunoscutul Sebastian Lazaroiu, fost consilier prezidential si fost ministru al Muncii – functii pe care de altfel le-a pierdut pentru ca l-a luat gura pe dinainte – lansa povestea Albei ca Zapada, sub forma unui nou partid politic ce va aparea pina la alegeri. Fiind cine era, Lazaroiu a fost luat in seama ca un Nostradamus al politicii romanesti. Insa previziunile nu s-au prea adeverit. Ca urmare, daca nici astazi, cu zece luni inaintea alegerilor, Alba ca Zapada nu e, macar alt premier sa fie sub aceeasi palarie.

E limpede ca presedintele nu mai are puterea de a face sa creasca o forta politica precum in 2004, cind a reusit sa surmonteze decalajul si sa cistige prezidentialele dupa retragerea intempestiva a lui Theodor Stolojan cu doar citeva luni inainte de alegeri. Atunci a izbutit sa traga si partidul, de fapt toata alianta DA, dupa el. Astazi, partidul pare a fi cel care il tine in functie. Liderii opozitiei i-au promis o suspendare pe cinste, desi Iliescu ar fi meritat-o mai mult. Insa in acele vremuri de trista amintire nu cirtea nimeni impotriva fostului lider comunist.

Competitia politica din acest an ramine una dintre cele mai interesante, chiar daca limbajul si tonul politic coboara tot mai des pina la nivelul peluzei stadionului. Poate de aceea s-au simtit datoare galeriile unor echipe de fotbal sa iasa in strada ca sa-si verse oful in scandari ri(t)mate. Cit priveste protestele organizate "ad-hoc" in citeva localitati din tara, acestea mai degraba au denaturat sensul cuvintului decit sa fi avut un tel anume. Azi parca e mult mai la-ndemina sa sustii o cauza pe Facebook decit afara, in ger sau pe arsita.

La fel de interesanta este determinarea celor care intotdeauna spun ca vor sa ne conduca spre mai bine. Aceasta e directia, fie viscol, fie recesiune, fie seceta, fie depopulare in tara. 2,6 milioane de romani au disparut de pe teritoriul Romaniei in ultimii 10 ani. Cam 260.000 pe an. "Noroc" ca Romania e mare si exodul se observa mai greu cu ochiul liber. In statisticile economice insa e cu totul altceva: PIB mai mic, buget mai restrins.

Scaderea populatiei este vizibila peste tot, nu doar in zonele sarace. Si Capitala a pierdut, la fel ca si marile orase. O exceptie interesanta o reprezinta Ilfovul, unde numarul locuitorilor a crescut de la 300.000 in 2002 la 364.000 in 2011. Cresterea confirma faptul ca aceasta zona este cea mai dezvoltata din tara, ca investitiile aici se fac in mod covirsitor (in lipsa unei politici coerente a administratiilor locale si centrale) si ca, implicit, oportunitatile de angajare, la fel ca si veniturile, sint semnificativ mai mari decit in restul tarii.

Cistigul ramine de partea celor care au ales sa emigreze. Dar pentru Romania e o pierdere mai mare decit cea suferita in timpul ultimului razboi mondial. Daca vom disparea cu totul ca natiune, ce vom lasa in urma? Sint peste 22 de ani de cind "ne-am luat ratia de libertate" (ori ni s-a dat?) si inca nu avem un model care sa insufle curajul si increderea pierdute in decursul timpului. Italia si le-a regasit pe amindoua printr-un miracol – asa a si fost numit boom-ul economic din anii ’60. Noi inca le mai cautam. Doar ca, statistic vorbind, sintem mai putini si la fel sint si sansele de a le descoperi. Sintem mai putini, deci si conducatorii ni-i vom alege dintr-o oferta tot mai restrinsa. Si, curios lucru, numarul celor care vor sa ne salveze (de ce nu au facut-o pina acum?) e in continua crestere. Si tupeul lor la fel.