Ce sanse are reforma lui Nicolaescu

Indiferent cit de necesara, legitima si bine gindita ar fi o reforma, ea nu poate avea succes daca nu capata increderea beneficiarilor. Nimeni nu pune la indoiala ca sistemul sanitar romanesc, afectat nu doar de saracie, ci si de coruptie, are nevoie imperioasa de restructurare. De asemenea, nu e de mirare ca o reforma cu accente radicale, cum este aceea a ministrului Eugen Nicolaescu, intimpina o puternica rezistenta din interior. De peste un an, ministrul ameninta cu detronarea a ceea ce el considera a fi privilegiatii din spitale. Legile sale promit sa faca ordine in saracie, repartizind bugetele globale pe clinici si sectii, in scopul de a controla cheltuirea resurselor dupa prioritati, nu dupa cine are mina mai lunga. Directorii urmeaza a fi numiti dupa performante manageriale, nu dupa simpatii. Sistemul uniformizator al salarizarii medicilor, care minimalizeaza performanta si stimuleaza dezinteresul si spaga, va fi inlocuit cu cel bazat pe grad de implicare profesionala si performanta. Un pachet de servicii de asigurari sociale de sanatate esentiale este asteptat sa apara chiar in urmatoarea luna. Printr-o mai buna gestiune a resurselor, ar trebui sa se puna capat si debandadei compensatelor din farmacii, iar un program de dotari, finantat din resurse externe, ar ameliora starea de inapoiere in care zac multe unitati medicale.
Principiile schimbarii propuse de Eugen Nicolaescu pot fi legitime, necesare si salvatoare pentru sistemul sanitar. Dar sint doar o schita teoretica. Punerea lor in practica abia acum incepe, iar felul in care s-au operat primele mutari necesita, credem, atentie.
„Sint sectii facute special pentru oameni, si nu pentru necesitati”, declara Nicolaescu intr-un interviu acordat „Ziarului de Iasi”, in urma cu aproape trei luni, promitind corectarea acestei stari de lucruri, ceea ce, la Iasi, a inceput saptamina trecuta. Anuntata de ministrul insusi, in cursul ultimei sale vizite, reducerea numarului de paturi din spitale s-a facut insa sub controlul prefectului Radu Prisacaru. Prezenta prefectului arata ca aplicarea reformei are nevoie de autoritate si ca aceasta nu se gaseste in interiorul sistemului sanitar. Arata, in ultima instanta, un mare deficit de incredere din partea medicilor fata de ministru si fata de sefii directiilor de profil descentralizate din Iasi.
Poate, insa, un demers de reforma sa izbuteasca pina la capat doar cu autoritate din exterior? E doar o intrebare retorica, e de la sine inteles ca nu. Sistemul sanitar nu se schimba doar cu legi, ci si cu oameni. Iar daca oamenii se vor impotrivi la nesfirsit, e previzibil ca rezultatul nu poate fi unul bun. Bucurindu-se acum de un sprijin destul de subtire – desi nu lipsit de importanta, din partea unui grup de tehnocrati, politicieni si al unei parti a presei – ministrul Nicolaescu va trebui sa cistige cit mai repede de partea sa o masa critica din rindul medicilor si, ceea ce este si mai important, o masa critica din rindul celorlalti beneficiari, adica pacienti, asigurati, contribuabili.
Pina acum, intrebat de ce nu il sustin medicii, Nicolaescu s-a putut apara spunind ca „foarte multi oameni isi fac impresia despre reforma din comentarii si talk-show-uri”. De acum va trebui sa dovedeasca si cu fapte. Ceea ce nu va fi deloc usor. Este indeajuns sa amintim de problema medicamentelor compensate. Bolnavii asteapta confirmarea spuselor lui Nicolaescu, adica faptul ca intr-o luna sau doua acestea nu vor mai fi un prilej de cozi umilitoare la usile farmaciilor. Ministrul Sanatatii trebuie, prin urmare, sa demonstreze cit mai repede ca reforma sa sta in picioare. Ca face sistemul sa mearga. Ca vechile privilegii si „privilegiati” nu sint inlocuite cu altele. Pentru a cistiga increderea si sprijinul medicilor si asiguratilor, Nicolaescu are nevoie de eficienta in primii pasi. Restructurarea paturilor din spitale trebuie sa se dovedeasca utila sistemului sanitar si nu doar unor interese conjuncturale, de multe ori personale, care privesc infiintarea sau disparitia unor sectii. Al doilea pas, schimbarea vechilor directori si instalarea echipelor interimare, formate din persoane dispuse sa aplice reforma, trebuie sa conduca la eficienta financiara si nu la impartirea de posturi clientelei politice. Urmatoarele sase luni par a fi esentiale. Rezultatele incurajatoare din acest timp pot determina formarea unor mase critice care sa imprime un trend ascendent restructurarilor. Ineficienta si jocurile politice locale ar putea, dimpotriva, sa compromita totul, sa dea impresia ca schimbarea este aceeasi Marie cu alta palarie. Nicolaescu poate sa piarda sau sa cistige pariul cu reforma pina la sfirsitul anului. Altfel spus, si citindu-l pe Jose Manuel Barosso, este mai putina nevoie de concedii de odihna si mai mult de suflecat minecile si de munca.