De la opinca pina la Vladescu

Sebastian Vladescu a dezvaluit, in sfirsit, tot ce ar fi trebuit facut pentru binele tarii. In cuvinte potrivite pentru profani, fostul ministru al Finantelor a explicat, la o emisiune televizata, care erau masurile utile economiei romanesti. Cit timp a functionat in Guvernul Boc nu le-a stiut, dar dupa ce a fost dat afara a devenit expert. Povestea lui Vladescu seamana cu cea a analistului economic Ilie Serbanescu. Deosebit de priceput ori de cite ori aparea la televizor, imediat ce a fost numit ministru al Economiei intr-unul dintre Cabinetele CDR, Serbanescu a contribuit decisiv la «propasirea» (citeste prabusirea) societatii romanesti, la finele anilor ‘90.

Dar tot romanul e priceput la cite ceva. Chiar in timp ce Vladescu impartasea poporului o picatura din intelepciunea sa regasita, doi celebri Victori faceau furori. Primul dintre ei, Victor Ponta, sef de partid, dar mai ales (co)pilot de raliuri, iesea, ca de obicei, cu masina in decor. Din fericire, nici de data aceasta nu s-au inregistrat victime. Dar trebuie tinut minte ca masina de curse e ca partidul politic. Nestrunit cum trebuie, iese de pe pista si, inainte de a se rostogoli in prapastie, cu sau fara conducatori, poate ucide o multime de gura-casca.

Al doilea Victor, Ciorbea, fost premier de geniu latent si actual avocat de succes, a dat prima lovitura de gratie Legii pensiilor. Reprezentindu-i in instanta pe grefierii deposedati de pensiile cele mari, Ciorbea a obtinut suspendarea recalcularilor. Victoria lui Victor cel istet  a adus zimbetele pe buzele parlamentarilor pensionari care s-au sacrificat atitia ani pentru tara. E rost de intoarcere la vremurile bune. Caci legea din Romania e ca mincarea. Cine imparte parte-si face!  

Si ca spectacolul toamnei sa fie maret, cea mai fierbinte dezbatere se duce, in aceste zile, in jurul «retetei» anti-cancer promovate de Monica Tatoiu. Vraci, vrajitoare, popi, medici si ziaristi au propus diferite interpretari ale miracolului trait de Tatoiu, care a lasat in urma diagnosticul unei boli cumplite. Dar sa se fi intimplat asta gratie laptisorului de matca? Vom afla raspunsul la aceasta intrebare cu rezonante fatale abia dupa ce sute de romani se vor fi omorit cu zile indopindu-se cu produse apicole. Cu alte cuvinte, cind va fi prea tirziu.

Abia acum inteleg iesenii de ce Gheorghe Nichita a aflat abia acum cauzele exacte ale decesului rusinos al «brandului» Poli, de ce Relu Fenechiu a devenit din nou mester in autostrazi si de ce Dan Carlan a ajuns sa stie totul despre nimic. Concluzia este una singura: sintem un popor fenomenal de destept, dar desteptaciunea nu ne vine cind trebuie!