Eu, Internetul

Ce legatura poate exista intre scriitorul si omul de stiinta american Isaac Asimov si revoltele din lumea araba? La prima vedere, nici una. "Doctorul cel bun" a murit cu vreo 20 de ani in urma si, desi cartile lui se vind inca bine, tot mai putini oameni sint familiarizati cu ideile sale.

Si totusi exista o conexiune. Dupa cum se stie, in Tunisia, Egipt, Bahrain, Libia etc. oamenii au iesit in strada incurajindu-se reciproc. Telefoanele mobile, mess-urile, retelele de socializare au transmis continuu mesaje de mobilizare. Teama fireasca a individului de a se trezi singur in fata fortelor de represiune a fost depasita, mai intii, de participarea tuturor in mediul virtual si abia mai apoi de iesirea unei imense multimi in strada.

Reteaua a functionat perfect. Internetul (pentru a folosi un termen mai degraba generic) s-a dovedit partenerul onest al fiecaruia dintre protestatari. Spatiu eminamente liber, in pofida eforturilor unor state de a introduce cenzura, mediul virtual s-a transformat in cea mai eficace casa conspirativa din toate timpurile. Pentru ca e la vedere. Iata inca un motiv pentru care internetul trebuie sa ramina liber.

Asimov, inventatorul psihoistoriei, afirma ca nu putem anticipa miscarile unui singur om, dar ca vom fi in stare sa descriem tot mai bine miscarea, doar aparent dezordonata, a unei multimi. De ieri, mai multi oameni pot insemna mai multa libertate.

Nascut in siajul calculatorului, internetul a devenit deja o prezenta de care nu ne mai putem dispensa. El se extinde permanent, invadind fiecare zona a cotidianului. Si daca de ani buni se vorbeste de inteligenta artificiala, internetul, inteles ca o retea colosala, ce creste exponential, repune in discutie, cu si mai multa acuitate, relatia dintre hard si soft, dintre suport si informatie, cu trimitere evidenta spre creier, gindire si intentionalitate.

Isaac Asimov nu a prezis internetul, dar a scris enorm despre roboti. Si, mai ales, despre posibilitatea ca acestia sa se  constituie intr-o entitate de care se va lega indisolubil evolutia omenirii. Cele trei legi fundamentale ale robotilor, enuntate de Asimov, reprezinta formula comportamentului (ideal?) al masinii in relatia cu omul.

O stim foarte bine chiar noi, romanii. Revolta impotriva unui regim totalitar, fie ea chiar incununata de victorie, nu garanteaza binele. Lideri "emanati" exista peste tot. Dar revoltele de masa impun aproape intotdeauna schimbarea. Depinde de oameni ca schimbarea sa aduca binele. Sau nu numai de oameni?

La un moment dat, Asimov a reformulat prima lege a robotilor in felul urmator: masinii nu-i este ingaduit sa faca rau omenirii si nici, prin neinterventie, sa ingaduie ca omenirii sa i se intimple ceva rau. Calculatorul a inceput sa stea cu ochii pe noi. Ieri era nevoie de agenturi straine, miine…

Publicitate și alte recomandări video