Imperiul Rroman de Rasarit

Curioasa afirmatia politicienilor bastinasi: cum ca tiganii din tara noastra ar reprezenta nu o problema romaneasca, ci una europeana. Acest punct de vedere este impartasit de toate formatiunile politice, de stanga ori de dreapta. Rareori se instituie un astfel de acord intre partidele de la noi. Dar asa o fi oare? 

Recentele expulzari ale rromilor pripasiti prin Franta, coroborate cu cateva crime odioase savarsite in Romania de unii reprezentanti sociopati ai acestei etnii au adus din nou viata tiganilor in atentia opiniei publice. Am revazut saracia cumplita in care se zbat cei mai multi, dar si opulenta nerusinata in care se rasfata cativa dintre ei. Ca si la romani, unii sunt prea bogati, altii prea saraci. Normal, cei bogati nu-si pot justifica averile. De fapt, ei traiesc din ajutoare sociale, care reprezinta tot un soi de afacere dubioasa cu statul.

Ca si majoritatea romanilor, tiganii au jucat in ultimele doua decenii doar rolul unei mase electorale. Pacaliti, santajati, ademeniti de politicieni, ei si-au vandut votul cui promitea mai mult. Dar, dupa alegeri, erau mereu uitati in cotloanele mizeriei lor. Sau izolati. Cazul de la Baia Mare, care i-a adus "celebritatea" primarului de acolo, e ilustrativ. Dar tocmai izolarea de acest gen naste monstri. Si e fascinant sa observi cat de incrancenati impotriva tiganilor sunt tocmai romanii care nu respecta nicio regula, stau cu mana intinsa la stat, asculta manele la maximum sau se desfata cu seriale si emisiuni de scandal cu eroi macho din tiganime. Dar tiganii sunt considerati interesanti doar la televizor. In realitatea imediata, deranjeaza.

Si, totusi, tiganii se dovedesc neintrecuti muzicanti si dansatori, pot fi excelenti meseriasi si pastreaza traditii ancestrale, parte dintre ele pur romanesti, dar pe care noi, majoritatea, le-am pierdut de foarte mult timp. Sansa Romaniei europene sta tocmai in diversitate, multiculturalitate si respect reciproc. Dar tiganii nu se pot integra in societatea romaneasca fara ajutor din partea romanilor. Dimpotriva, respinsi, ei isi construiesc propria lume, cu palate si imparati, cu regi si printese, cu armate si juraminte de razbunare, in care violenta si infractionalitatea unora sunt mai ales reactii la nepasarea din jur.

Daca imediat dupa 1945 tiganii au fost folositi de comunisti pentru intimidarea (iar uneori chiar anihilarea) elitei interbelice, daca in deceniile urmatoare au fost mai degraba ascunsi de ochii lumii, dupa 1989 ne-am trezit cu centrele istorice ale oraselor distruse si cu intimitatea invadata de puradei rapanosi care te trag obraznic de maneca. Dar nu nu fost parasutati in Romania de forte oculte, ci convietuiau cu noi de mai bine de 500 de ani. Insa abia dupa 1989 i-am redescoperit cu adevarat. Si noi, si (cu maxima uimire) europenii. Dar ce responsabilitate o avea Europa in aceasta privinta?

Chestiunea tiganeasca de azi da seama de impotenta clasei politice de la noi de a propune solutii la problemele societatii romanesti. In lipsa unui autentic program national de integrare, fara prejudecati, dar si fara compomisuri in fata infractionalitatii de orice fel, situatia se va agrava. Pana cand nu vor fi confiscate averile ilicite ale "voievozilor" tigani, demolate palatele construite fara autorizatie, uneori chiar pe domeniul public, decapitate toate clanurile mafiote; pana cand nu vor fi decazuti din drepturi toti parintii care-si trimit odraslele la cersit sau la furat si pana cand nu vom aduce scoala obligatorie in tiganime nu vom rezolva absolut nimic. Iar aceleasi reguli trebuie aplicate si pentru romani. Dar sunt partidele in stare de asa ceva?

Prin urmare, este foarte posibil ca, peste inca 20 de ani, aceiasi politicieni sa tipe la unison, in gura mare, cum ca tiganii din Romania reprezinta o problema mondiala! Asta, in timp ce se vor scuipa intre ei.